• Teatrul de la Aspentos! 

    Teatrul acesta este unul dintre cele mai bine conservate teatre romane din Asia Mică, construit în secolul al II-lea.

Cu bicicletele prin Side. Și o oprire la Aspentos | Turcia

AspentosAspentos

Am scris aici detalii despre cazare, traseu, vreme, ce am mâncat și băut bun în Turcia. 

Side înseamnă rodie în vechiul dialect anatolian. Păi, cum să nu ne oprim o noapte într-un loc cu nume așa frumos?! Chiar dacă nu prea am văzut rodii. 🙂

Am plecat de dimineață din Goreme și am condus aproape 9 ore până pe malul mării, la Side. Am făcut o scurtă oprire în Konya, despre care citisem eu că ar fi unul dintre cele mai conservatoare și mai religioase orașe din Turcia. Dar deține totuși titlul pentru cel mai mare consum de raki pe cap de locuitor. Raki ăsta este o băutură acoolică aperitiv, destul de tare – 45-48°, care se bea cu gheață și apă. Și este și orașul care l-a adoptat pe faimosul Rumi, creatorul dervișilor rotitori. Părea un oraș destul de interesant, ar fi trebuit să îi acordăm mai mult timp. După căldura deșertului, eram însă așa nerăbdătoare să văd marea…

Side.

Am ajuns seara, pe întuneric, pe la 21.00. De pe drum rezervasem un hotelaș care părea destul de aproape de oraș (nu era!) – Lemas Suite Hotel by Kulabey, unde am plătit 35 euro pe noapte. Nu a fost un loc extraordinar, însă ne-am simțit bine și piscina a fost binevenită. Și proprietarul a fost tare prietenos. Mie, în general, îmi e destul de greu să evaluez hotelurile, petrecem foarte puțin timp în ele și nici nu suntem persoane foarte demanding. Trebuie să se întâmple ceva destul de grav ca să ne plângem într-adevar de un hotel. 🙂

Am ajuns aici, ne-am instalat și eram gata de plecat! Orașul era destul de departe, la aprox. 2.5 km așa că am profitat de bicicletele pe care puteam să le închiriem de la hotel. Nu prea erau ele cele mai bune biciclete, dar ne-am descurcat pe delușoarele din oraș. Și chiar dacă nu aveam faruri, am legat repede pe cadru frontala unui prieten, pe care o aveam prin mașină.

Side este un sit arheologic locuit. Aici sunt porțile intacte ale orașului vechi, pe sub care trece un șir nesfârșit de mașini, de nu poți nicicum să treci pe partea cealaltă a străzii. Mai la stânga este construită o fântână ce are niște bazine de apă în față, lângă care s-a format o coadă mare. Pentru poze, cred. Noi o admirăm de departe. Căci nu putem să trecem, din cauza mașinilor, nu că n-am vrea și noi să ne încolonăm pentru o poză tremurată în miez de noapte. Tot aici, puțin înainte de poartă, este și un teatru monumental, de 20 000 de locuri, o structură care încă se auto-susține.

Side

Fântâna și bazinele de apă dorite de toți fotografii.

Intrăm pe sub porțile astea impresionante și mergem spre centrul Side, o combinație între antic și cât se poate de actual. Urcăm pe una dintre străzile moderne care nu sunt deloc prietenoase pentru bicicliști și care duce în portul vechi. Undeva, tot la stânga – cred, căci le cam încurc, stânga-dreapta, dăm peste Templele lui Apollo și Atena. Este destul de ciudat să te plimbi pe niște străzi aglomerate, cu restaurante destul de luxoase, mașini, magazinașe care vând tot felul de mărunțisuri gonflabile. Și apoi, subit să te oprești cu nasul în coloanele Atenei, care sunt foarte bine păstrate și renovate de curând. Și transformate în instagram spot de toate rusoaicele blonde și frumoase.

Coloanele Atenei

Coloanele Atenei

Ne oprim și noi la un restaurant pe care în mod normal nu l-am alege, dar nu prea avem de unde alege altceva. Oricum, nu pare să mai fi avut vreodată clienți pe biciclete, par destul de încurcați când le văd. Mâncăm bun, iar eu din nou nu știu ce să fac cu mâinile.

Ne mai plimbăm pe acolo, ajungem pe plajă și în port, mai pozăm ruinele. Răzvan cade un pic cu bicicleta și apoi ne întoarcem la hotel. Eu sunt cam obosită și urc, însă Răzvan rămâne la bar să își facă prieteni și să explice unei tinere olandeze că țara ei e monarhie. Se împrietenește și cu Jimmy, proprietarul.

Ne așteptasem să ne simțim mai bine în orașelul ăsta. Deși locul este foarte, frumos, cu minunatele ruine care răsar peste tot, farmecul este temperat de multitudinea de turiști (în special ruși), de lucrurile de plastic vândute peste tot, de restaurante și resorturi scumpe.

Nu ne-am mai întors a doua zi în oraș. Am mai făcut o scurtă plimbare prin jurul hotelului, până ne-am împotmolit pe o stradă proaspăt asfaltată unde ne-am împroșcat cu smoală de sus până jos.

Am uitat pe bicicletă fontala prietenului Iulian, care face Lumină pentru Romania. Cu ocazia asta, a adus și puțină lumină  în Turcia. :p

Următorul punct de rută: Teatrul de la Aspentos!

"<yoastmark

Acesta acesta este unul dintre cele mai bine conservate teatre romane din Asia Mică, construit în secolul al II-lea, D.H. Teatrul este folosit în continuare ca locație pentru festivalul anual de teatru și balet de la Aspentos. Festivalul se deschidea a doua zi (30 august) cu opera Aida și continua până pe 24 septembrie.  L-am vizitat în momentul în care pe scenă începeau să apară decorurile, sunetul se instala și se făceau ultimile pregătiri pentru opera lui Verdi.

Pregătirile pentru Aida lui Verdi

Pregătirile pentru Aida lui Verdi

Scena, auditoriumul și arcada de deasupra sunt toate intacte – ceea ce vedeam noi acum era cam același lucru cu ceea ce vedeau spectatorii pe vremea când se refereau la teatru prin „construcția aia nouă din vale”.

Zic din vale căci de aici, prin dreapta intrării  în amfiteatru, urcă o potecă către acropola construită pe deal. Aceasta se intinde pe o suprafață destul de mare, care s-a simțit și mai mare din cauza căldurii.  Unele clădiri încă se țin bine pe „picioare”. Nymphaeum-ul, zona aia cu fântâni și izvoare frumos ornamentate cu sculpturi și plante și bazilica au și acum inalțimi de 16 m. Și nici strada sau canalele de scurgere nu arată rău.

"<yoastmark

"<yoastmark

Dar cel mai interesant de aici este apeductul care străbate câmpia de lângă citadelă. Părți întregi din construcție s-au păstrat bine-bine. Original avea 15 km și aducea apa din munții din jur în Aspentos. Se poate ajunge la „picioarele” apeductului, există un drum ce te aduce aici, însă noi nu am mers. L-am văzut doar din departare.

Apeductul de la Aspentos

Apeductul de la Aspentos

Există și o legendă destul de dubioasă care circulă prin zonă. Se zice că teatrul a fost construit după ce regele Aspentosului a anunțat că va da mâna fiicei lui celui care va construi ceva important pentru oraș. Doi tineri flăcăi au acceptat provocarea și au construit teatrul și apeductul. Au terminat în același timp, ceea ce l-a confuzat pe rege care, se pare  că nu concepuse bine regulamentul promoției. A luat decizia pe care orice tată ar lua-o: va tăia mâna fiicei în două și îi va da fiecăruia câte o bucată. Pretendentul cu teatrul nu cred că a fost prea încântat de jumatatea de mână sângerândă care îi revenea, așa că a declarat că mai bine renunță la prințesă, decât să o vadă dezmembrată. A fost imediat recompensat pentru gândurile bune cu întreaga nevastă. The End!

Următorul episod: Olympos: Vama Veche, înainte de „s-a stricat Vama” | Turcia

Post a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.