• Balcoane colorate în Malta

    Balcoanele au fost foarte populare printre maltezi încă din sec. al 16lea.

Malta înghesuită în două zile și jumătate

Impresionanta zonă de coastă de la DwejraImpresionanta zonă de coastă de la Dwejra

Am scris aici detalii despre cheltuielile noastre,  cazare, traseu, vreme, ce am mâncat și băut bun în Malta. 

Am ajuns la Malta seara, după un zbor în regulă, cum rar mi-a fost dat mie să experimentez. Ne-a așteptat un domn de la Rent a Car cu o pancardă cu numele nostru pe ea. Și pe fundalul unor focuri de artificii perseverente, ne-a explicat că departe de ei gândul să ne închirieze mașina cu 37 de euro, cât credeam noi. Păi, nu ați citit T&C? Scria acolo și de asigurare, și de combustibil, și de TVA-ul care nu e inclus, și de taxa de aeroport, și de taxa de preluare a mașinii noaptea. Bine, bine.

Ne-am urcat în mașinuța simpatică și repetam la două minute „Keep left”, căci în Malta se conduce pe partea dreaptă. Asta, combinat cu schimbarea manuală a vitezelor, au făcut să pară că Răzvan acum învață să conducă.

Hotelul nostru, pe care îl rezervasem pentru 3 zile, se afla în Paceville. Zona asta este vestită pentru baruri, restaurante, pub-uri, cluburi pentru domni și viață de noapte. În teorie a sunat bine, însă, în practică, era un centru vechi de-al nostru, cu mulți adolescenți și tineri, iubitori de petreceri și alcool. Și Halloween –ul, care era în plină desfășurare, îi făcea pe oamenii ăștia să fie cu atât mai sârguincioși în activitatea lor de a testa cât mai multe băuturi.

Petrecăreții din Paceville.

Petrecăreții din Paceville.

Am ajuns cu greu în Paceville-ul ăsta, ne-am tot învârtit până am nimerit intrările corecte. Așa că, atunci când am găsit prima parcare, am abandonat fericiți mașina. Ni s-a spus apoi că putem parca mai peste tot pe stradă, dacă găsim loc și daca marcajele sunt albe.

Hotelul l-am găsit repede, o clădire maaaare, cu multe camere și coridoare lungi, unde sigur se închiriau camere cu ora, pentru gentelmenii de la cluburile din stradă.

Am coborât și ne-am pierdut și noi prin mulțimea care ocupa străzile devenite acum pietonale, am mâncat ceva de la o pastizzerija, un fel de patiserii, tare iubite de maltezi, am băut o bere locală – Cisk, și am analizat ofertele pentru shot-uri: 72 cu 24.5 euro sau 60 la 19 euro?

A doua zi ne-am trezit de dimineață, am luat micul dejun din dotare, de la hotel (nimic special, dar destul de multe produse din care să alegi) și am plecat să recuperăm mașina. 9 euro ne-a costat depozitarea ei peste noapte.

Prima destinație: Valletta

Capitala Maltei se pregătește să devină Capitala Europeană a Culturii, anul viitor, în 2018. Drept dovadă, existau tot felul de lucrări și instalări și renovări prin oraș.

Alte balcoane în Valletta

Străduță din Valletta

Valletta este foarte mică, are 1 km în lungime și 600 m lățime. Este un orășel cuprins între ziduri extrem de masive, care par imposibil de cucerit sau doborât. În interior găsești un ansamblu armonios al caselor și clădirilor din secolele 16 sau 17 decorate cu tradiționalele balconașe malteze. Sunt superbe! Atunci când orașul a fost construit, în sec. al 16lea, balcoanele deschise erau foarte populare, dar cele închise abia acum începeau „să se poarte”. La început, locatarii pur și simplu închideau partea de sus. Apoi însă, au văzut că nu se asortează, așa că au început să adauge, în partea de jos, panouri care să se potrivească. Așa au rezultat balconașele minunate pe care le admirăm noi acum.

Culorile intense ale ușilor și balcoanelor ne făceau să ne întrebăm continuu ce vopsea folosesc sau cât de des sunt vopsite, căci nici de soare nu duc lipsă.

Balcoane colorate în Malta

Balcoane colorate în Malta

Deși mică, Valletta este plină de obiective și locuri de vizitat, un fel de muzeu în aer liber. Când UNESCO a clasificat-o ca Patrimoniu Mondial a descris-o ca  „una dintre cele mai concentrate zone istorice din lume”.

S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta.

Valletta a fost construită de Cavalerii de la Malta și a fost gândită ca „un oraș construit de gentlemeni pentru gentlemeni”.

Valletta văzută din Vittoriosa

Valletta văzută din Vittoriosa

 Pe scurt, cavalerii ăștia au apărut prin anul 1023, la Ierusalim, și se îndeletniceau cu îngrijirea  medicală și protecția călătorilor creștini din această zonă. După ce musulmanii au preluat conducerea în Orient, Cavalerii s-au mutat în Cipru și, pe urmă, în Rhodos, pe care au transformat-o în insula lor de suflet și unde au construit un spital și cetăți, preferatele lor. Și au evoluat de la o armată terestră, la una dintre cele mai formidabile forțe navale. Otomanii i-au tot atacat, dar Cavalerii rezistau pe poziții. Până în 1522  când s-a enervat Suleyman și a trimis vreo 100.000 de soldați să căsăpească 700 de cavaleri și trupele lor (adică vreo 7.500 de soldați). Dar tot au trecut vreo 6 luni până au capitulat.

 Au primit apoi, de la împăratul Sfântului Imperiu Romano-German, insula Malta, pe care să o transforme în bază. Nu prea au fost ei fericiți, căci veneau de pe o insulă fertilă și acum se treziseră într-un loc fără apărare prea bună și fără resurse de apă. Localnicii (vreo 12.000) trăiau în sate foarte simple și Mdina atunci era singurul oraș de pe insulă.

 S-au stabilit inițial la Birgu, Vittoriosa de azi, pe care au fortificat-o și unde au ridicat și fortul Sf. Angelo, devenit sediul ordinului. S-au botezat „Cavalerii ordinului de Malta” și au început activitatea lor preferată – au construit biserici, palate și spitale. Aveau cel mai bun sistem medical din Europa. Ironic, deși juraseră să aducă moarte și distrugere printre musulmani, multe dintre cunoștințele lor medicale fuseseră culese din studiile arabe ale medicinei. 

 Marele asediu

 Însă, în 1565, iar vin Otomanii. Cavalerii păreau să nu mai aibă sorți de izbândă, după mai bine de o luna de lupte grele –  în care musulmanii crucificau cavalerii pe bușteni, iar cavalerii foloseau capetele prizonierilor pe post de ghiulele. Dar, au apărut curând mult așteptatele întăriri din Sicilia. Inamicii au fost respinși printr-un contratac condus marele maestru al ordinului, Jean de Valette. Astfel, cavalerii au fost câștigători, iar toată Europa i-a aplaudat.

Marele asediu din 1565

Marele asediu din 1565

 Înainte de 1565, peninsula asta, pe care se află Valetta, nu era locuită și nici fortificată – cu excepția Fortului St. Elmo. Temându-se de un nou atac din partea turcilor, de Valette a început să construiască aici un nou oraș. Astfel, Valletta a devenit primul oraș planificat din Europa, cu clădiri suficient de înalte care să umbrească străzile și străzi drepte care să permită brizei răcoroase să circule liberă prin oraș. Un șanț mare, de 18 m adâncime, 20 lățime și aproape 1 km lungime a fost tăiat în peninsulă și ziduri masive au fost ridicate în jurul orașului. Toate astea au fost finalizate în decursul a 5 ani. (cam cât a durat pasajul rutier de la mine din Berceni)

Zidurile groase ale cetății

Zidurile groase ale cetății

 Mi-a plăcut mult să aflu părticica asta de istorie, pe care poate am mai auzit-o în orele de istorie la școală. De-asta am și pus-o aici, chiar dacă ea poate fi aflată din milioane de alte surse. 🙂

Pe străzile din Valletta

Pe străzile din Valletta

 Valletta, capitala Maltei.

Am parcat în Floriana, orășelul învecinat cu Valletta. Sunt atât de mici însă, încât nu îți dai seama când se termină unul și începe celălalt.

Trecere de pietoni în Floriana

Trecere de pietoni în Floriana

În Valletta am intrat pe masivele Porți ale Orașului. De designul acestora s-a ocupat arhitectul Italian Renzo Piano (acum în vârstă de 80 de ani) și seamănă mai mult cu intrarea originală din 1633, decât cu poarta re-construită acum vreo 50 de ani.

Imediat în dreapta se află tot o lucrare a lui Piano – clădirea Parlamentului. Impresia dată este cea a două blocuri mari de piatră, suspendate în aer și decorate cu „solzișori”.

Clădirea Parlamentului din Valletta

Clădirea Parlamentului din Valletta

Design cu "solzișori" de Renzo Piano

Design cu „solzișori” de Renzo Piano

Un pic mai în față este Royal Opera House, iar denumirea e cam pompoasă pentru realitate. Clădirea inițială a fost dărâmată în timpul unui raid al nemților din WWII. Acum este doar un spațiu în aer liber, cu scaune verzi de plastic unde se țin periodic concerte.

„There are crooks everywhere you look now. The situation is desperate”

Urcăm apoi către Palazzo Castellania, unde este și tribunalul din Valletta. În mica piazza de aici sunt înșiruite câteva corturi și pare că s-a pus de un protest. Aveam să aflu mai târziu că era ultima zi dintr-un protest de 4 zile, susținut de un grup de femei care își spuneau #Occupyjustice. Veniseră aici joi seara în urma uciderii brutale a jurnalistei anticorupție Daphne Caruana Galizia, renumită pentru critica agresivă pe care o aducea guvernului de la Valetta.

Protest #Occupyjustice

Protest #Occupyjustice în urma uciderii jurnalistei Daphne Caruana Galizia

 Avea 53 de ani și fusese ucisă in urmă cu 13 zile de explozia unei bombe pusă în mașina ei, la câțiva metri de casă. Dezvăluirile făcute de Daphne Caruana Galizia în legătură cu scurgerea masivă de informații cunoscută sub numele de Panama Papers – scandal în care au fost implicați doi membri ai cabinetului maltez – au condus la organizarea de alegeri anticipate în luna iunie.

„There are crooks everywhere you look now. The situation is desperate” este fraza pe care a scris-o pe blog-ul ei cu o jumătate de oră înainte să fie ucisă.

Sună a o poveste înspăimântătoare din filmele cu mafia sau carteluri, nu ceva ce tocmai s-a întâmplat într-o țară evoluată, din Europa de Vest.

Flori și lumânări pentru Daphne Caruana Galizia

Flori și lumânări pentru Daphne Caruana Galizia

Mai departe sunt Grădinile Barrakka de sus, un parc plin de arcade și coloane. De la balcoane vedem frumos împrejurimile și Vittoriosa de pe partea cealaltă.

De la balconele Barrakka de Sus priveliștea este foarte frumoasă...

De la balconele Barrakka de Sus priveliștea este foarte frumoasă…

...și este admirată de toate ființele.

…și este admirată de toate ființele.

Cu un etaj mai jos sunt tunurile folosite la salut, atunci când o navă intra în port. Astăzi acestea au fost restaurate și, în fiecare zi, la ora 16:00 se trage cu tunul.

N-au avut turcii prea mari șanse de izbândă.

N-au avut turcii prea mari șanse de izbândă.

Există și un lift panoramic care te urcă din zona portului până aici. Traseul are 58m în înălțime și plătești 1 euro numai în cazul în care urci, este gratis la coborâre.

Traseul liftului panoramic

Traseul liftului panoramic

Am mers apoi să vedem Co-Catedrala St. John, însă era ora de rugăciune, iar după (la 12:30) se închidea. Am decis că ne vom întoarce marți, înainte de avion.

Cică a zis Jamie Oliver că aici se mănâncă cel mai bun iepuraș.

Cică a zis Jamie Oliver că aici se mănâncă cel mai bun iepuraș.

Am mai rătăcit o vreme pe străduțe, am ajuns în Piazza San Gorg și am văzut Palatul Marelui Maestru, am coborât până la Fortul St. Elmo și Valletta Waterfront.

Valletta

Valletta

La fiecare colț de stradă găsești câte un monument sau o statuie. La propriu, adică. Când Cavalerii au făcut planul orașului au stabilit ca regulă că toate colțurile străzilor vor fi decorate cu statui.

Cavalerilor li s-a părut interesant să pună la fiecare colț de stradă o statuie

Cavalerilor li s-a părut interesant să pună la fiecare colț de stradă o statuie

Vittoriosa, prima reședință a Cavalerilor.

De aici am plecat către Vittorisa, unul dintre orășelele din „ansamblul” Trei Orașe – Vittoriosa, Senglea, Cospicua.

Vittoriosa, fostă Birgu

Vittoriosa, fostă Birgu

A fost redenumit Vittoriosa după Marele Asediu, era cunoscut înainte ca Birgu (și GPS-ul tot Birgu îi zicea. Oare când o fi fost produs?).  Mi-a plăcut mult aici, de n-am mai apucat să plecăm nicăieri altundeva, deși mai aveam o grămadă pe listă.

Srăduțe din Vittoriosa

Srăduțe din Vittoriosa

În ciuda străduțelor pitorești și foarte bine conservate, orașul ăsta, care aduce mai mult a un sat (800 m lungime / 400 m lățime), este mult mai sărac în turiști, numai bine de respirat niște aer local.

Poarta secretă către mare

Poarta secretă către mare

Ne-am plimbat prin port, am admirat yachturile mărețe aliniate după criteriul mărimii. Am trecut pe lângă Fortul St. Angelo, de unde, cândva, evada Caravaggio. Acum este deschis publicului și se poate vizita. Noi am trecut pe lângă intrare și am ieșit pe un fel de platformă, lângă mare. Mai erau cu noi câțiva pescari. De aici se vede frumos Valletta și locurile pe care le vizitasem mai devreme.

Scările ce ocolesc Fortul St. Angelo

Scările ce ocolesc Fortul St. Angelo

Bărcuțe în port

Bărcuțe în port

Seara am petrecut-o în Paceville, la cluburile și pub-urile noastre; am adormit devreme cu promisiunea să ne trezim la 07:00, pentru a recupera cele pierdute azi.

Malta de Sud

Plecăm de dimineață spre sud, cu gândul să ajungem prima oară la Ħaġar Qim & Mnajdra Temples, unul dintre cele mai bine conservate sit-uri din perioada preistorică. Drumul deja este mai relaxat, am mai învățat și noi să conducem, iar zona asta nu e atât de aglomerată.

Biserica din Qrendi

Biserica din Qrendi

Qrendi

Qrendi

Ne rătăcim totuși în sătucul Qrendi. Numai bine, căci dăm, total întâmplător, peste o biserică frumoasă, construită pe la 1575. Și peste bodega satului, cam plină pentru ora 10:00 dimineața, dar tot aranjată într-o clădire veche.

Bodega de la Qrendi

Bodega de la Qrendi

Interior de bodegă de la Bodega de la Qrendi.

Interior de bodegă de la Bodega de la Qrendi.

Ne redresăm cu ajutorul unui domn care ne dă indicații în formă de poveste și ajungem repede la destinație. Aici însă, constatăm că nu prea am vrea să intrăm, sunt niște pietre acoperite de un mare cort, pentru protecție. Intrarea este 10 euro, dar alegem să nu plătim și să plecăm mai departe.

Ħaġar Qim & Mnajdra Temples

Ħaġar Qim & Mnajdra Temples

O sculptură la intrarea din Ħaġar Qim & Mnajdra Temples

O sculptură la intrarea din Ħaġar Qim & Mnajdra Temples

Ne îndreptăm către Wied iż-Żurrieq, un port mic–mic, situat pe un golfuleț strâmt și păzit de un turn de supraveghere.

În mod normal, de aici pleacă bărcuțe pentru o plimbare de vreo 30 min. până la Blue Grotto – o arcadă naturală mare, care din poze arată superb. În Malta însă e cod galben de vânt și marea este extrem de „not happy”. Sunt mulți care fac aici diving.

Diving la Wied iż-Żurrieq

Diving la Wied iż-Żurrieq

Malta de Nord – Popeye Village

Plecăm de aici în nord, către satul lui Popeye. Locul ăsta mai este cunoscut și ca Sweetheaven Village (GPS-ul nu-l găsea după niciun nume). Este situat în Anchor Bay – un golfuleț abrupt care și-a luat numele de la numeroasele ancore pe care cei ce făceau scufundări le-au găsit pe fundul mării.

Popey Village a fost construit în 1979.

Popey Village a fost construit în 1979.

A fost construit, în 1979, ca set-up pentru filmul american Popeye. În sătuc sunt 19 căsuțe de lemn și vizitarea lui include o serie de show-uri animate, tobogane și alte trambuline, acces în Muzeul lui Popeye, o plimbare de 15 minute cu barca, dacă vremea o permite, terenul de mini-golf și altele. Intrarea costă 14 euro de persoană (adult).

Popeye Village sau Sweethaven Village

Popeye Village sau Sweethaven Village

Acum era decorat tematic de Halloween, după cum ne-a spus doamna de la intrare. Nu am intrat, dar l-am admirat de la distanță. Înainte de punctul de acces, se afla un viewpoint numai bun de făcut poze.

Popeye Village și eu

Popeye Village și eu

Gozo

De la Popeye la Terminalul de ferry pentru Gozo sunt vreo 9 km, destul de aproape. Am prins unul când pleca și ne-am legănat tare vreo 30 minute, până la Gozo. Din port am setat GPS-ul pe Dwejra, deși Fereastra Azur nu mai este, vrem totuși să vedem locul. Ne place în Gozo, se circulă mai lejer, nu mai pare un oraș continuu ca pe insula mare. Și pare că și vântul s-a mai domolit.

Facem și o oprire la Ta’ Dbiegi Crafts Village, pe care ni-l tot arată indicatoarele. Se vând aici obiecte create sau modelate manual, sunt multe ateliere – de sculptură, modelare sticlă, preparare produse de patiserie. Cumpăr și eu niște cafea și brânză tradițională din Gozo, gbejniet.

Ta' Dbiegi Crafts Village din Gozo

Ta’ Dbiegi Crafts Village din Gozo

Ajungem la Dwejara și avem parte de un peisaj spectaculos! Marea este în continuare agitată, iar valurile mari se sparg de stânci.

Dwejra Bay

Dwejra Bay

Eu la Dwejra Bay

Eu la Dwejra Bay

Fereastra Azur a căzut în martie, 2017, noaptea, în timpul unei furtuni puternice. Dar, și fără ea, peisajul este spectaculos.

Aici a fost Fereastra Azur

Aici a fost Fereastra Azur

Dwejra, pe-aici au filmat pentru Game of Thrones

Dwejra, pe-aici au filmat pentru Game of Thrones

Este aici și o mică biserică – Chapel of St Anne.

Chapel of St Anne

Chapel of St Anne

Pe partea cealaltă, este „marea interioară” – o lagună ce comunică cu marea printr-un tunel de 100 m. Tunelul este suficient de larg pentru bărcile mici de pescuit, iar când marea este calmă, pescarii te plimbă pe aici, pentru o sumă modică.

"Marea dinlăuntru"

„Marea dinlăuntru”

Ne-a tentat tare să facem și noi baie aici, însă era destul de târziu și trebuia să ne întoarcem la Victoria și să trecem și pe la Mdina.

Victoria (Rabat) și al său Il Kastell

Situat la 6 km de ferry, Victoria este capitala insulei și cel mai mare oraș de aici. Am vizitat fortăreața Il Kastell, care găzduiește o serie de muzee ce păreau interesante (muzeul de arheologie, de științe naturale, al folclorului sau al catedralei).

Catedrala din Il-Kastell

Catedrala din Il-Kastell, Victoria

Dar, pentru că trecuse deja de 17:00, nimic nu mai era deschis. Ne-am plimbat însă pe străzile cetății care, deși construită în secolul 15, din cauza renovărilor recente, pare ca numai ce au terminat de dat cu glet.

Il-Kastell, Victoria (Gozo)

Il-Kastell, Victoria (Gozo)

De pe zidurile cetății se vede toată insula, până la mare.

Victoria (Rabat) văzută din Il-Kastell

Victoria (Rabat) văzută din Il-Kastell

Mdina, orașul tăcut

Am ajuns în Mdina pe la 19:30, o oră perfectă pentru a vizita acest oraș care își activează nickname-ul după ce dispar vizitatorii. Am făcut o scurtă oprire la o pastizzerija pentru o plăcintă cu pui și un honey ring și apoi ne-am aventurat pe străduțe.

Mdina - Orașul tăcut

Mdina – Orașul tăcut

Și este adevărat, în orașul ăsta chiar plutește o tăcere. Feeling-ul era că trebuie să vorbesc în șoaptă, mai ales că existau și niște semne care să îți spună să nu deranjezi vecinii. Cocoțat pe un deal, orașul ăsta devine de-a dreptul misterios după lăsarea întunericului, când totul este închis, iar lumina se diminuează.

În Mdina

În Mdina

Mdina a fost fortificată acum mult timp, cu 1000 de ani i.H și a fost capitala Maltei, până au ajuns Cavalerii aici. Însă, pentru că aceștia aveau nevoie ca marea să le fie aproape, au transformat Valletta în reședința lor, lăsând Mdina mai în background, ca destinație de vacanță.

Mdina, primul oraș din Malta

Mdina, primul oraș din Malta

Deși este un oraș al tăcerii, nu lipsesc din Mdina terasele sau restaurantele

Deși este un oraș al tăcerii, nu lipsesc din Mdina terasele sau restaurantele

Catedrala St. John

În a treia zi, ziua în care plecam spre casă, am revenit dimineața în Valletta. Eram restanți cu vizitarea Co-Catedralei St. John, locul unde se strângeau cavalerii pentru rugăciune. Aceasta a fost ridicată, prin decret papal, la același rang ca și Catedrala St. Paul, din Mdina, de aici numele de Co-Catedrală.

Interiorul Co-Catedralei St. John

Interiorul Co-Catedralei St. John

Biserica Cavalerilor - Co-Catedrala St. John.

Biserica Cavalerilor – Co-Catedrala St. John.

Exteriorul auster și sobru al catedralei, care face ca aceasta să se camufleze ușor în peisajul orașului, nu te pregătește nicicum pentru explozia de culori și auriu și detalii și împletituri pe care o găsești înăuntru. Podeaua din marmură îți dă senzația unui covor din picturi.

Podeaua pe care nu ai voie să mergi în stilettos.

Podeaua pe care nu ai voie să mergi în stilettos.

Este o celebrare a stilului baroc. Inițial, și interiorul era la fel de sobru. Însă, in sec. al 17lea Marele Maestru Cotoner a comandat artistului Mattia Preti redecorarea interiorului. Diferența asta izbitoare, face ca monumentul să fie cu adevărat unic. Cred că mi-a plăcut la fel de tare ca Sagrada Familia.

Co-Catedrala St. John

Co-Catedrala St. John

Caravaggio în Malta

Oratoriul catedralei a fost construit ca un loc intim de rugăciune. Însă, este acum faimos pentru picturile lui Michelangelo Merisi (1571 – 1610), cunoscut mai degrabă după numele orașului său natal – Caravaggio. El a devenit faimos în Italia, atât pentru o serie de lucrări controversate, cât și pentru violență și temperamentul său instabil. După ce a ucis un om, este închis, dar reușește să evadeze și ajunge în Neapole. Se mută în Malta în 1607. Aici este primit ca un artist faimos și pictează o serie de tablouri, inclusiv Tăierea Capului Sfântului Ioan, ce este acum expus in Oratoriu și care pare luminat în așa fel încât să nu poți să îl pozezi prea bine.

Poză nu tocmai reușită cu Tăierea Capului Sfântului Ioan

Poză nu tocmai reușită cu Tăierea Capului Sfântului Ioan

Pe data de 14 iulie 1608 primește titlul de cavaler-monah, însă, în urma unui conflict cu un alt cavaler, este închis în Fortul St. Angelo. Evadează și ajunge în Sicilia, iar ordinul de Cavaler îi este retras.

Cam asta am făcut în Malta. Recunosc, timpul a fost destul de scurt și nu prea ne-a permis să aprofundam multe lucruri, dar am reușit totuși să ajungem cam prin toate colțurile de Malta.

Post a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.