Când citeam despre Cuba, am dat peste un articol pe Imperator Travel, ceva de genul –  „Haideți în Cuba, până nu vin americanii”. Eh, noi n-am mai prins vremurile alea, ne-am dus o dată cu ei. Și nu cu orice americani, ci în același timp cu familia Obama, care făcea prima vizită oficială în Cuba după aproape 100 de ani; ultima oară când un președinte american a mai călcat pe aici a fost în 1928.

Mi-a plăcut mult mult în Cuba. Este una dintre țările pe care le-am îndrăgit cel mai tare și care mi-a rămas în minte mult timp. Este un cocktail de ideologie revoluționară care se revarsă de pe ziduri, plaje superbe, mașini vechi-clasice, clădiri coloniale mai bine sau mai rău întreținute, plantații nesfârșite de tutun și o populație veselă și primitoare care iubește să râdă, să petreacă și să danseze.

Când am mers în Cuba?

Am mers în Cuba în perioada 24 februarie – 22 martie 2016. Deși se presupune că este perioadă de vârf, vremea fost destul de capricioasă. A plouat și a fost înnorat în prima săptămână, ba chiar am anulat planurile de a ne plimba cu bicicleta în Baracoa, din cauza ploii.

Localnicii erau și ei surprinși de vreme, povestind că nu este normal pentru perioada asta.

Dar soarele a ieșit rapid după primele zile și ne-am bucurat de zile de plajă și călătorii. Temperatura a fost undeva la 25 – 30 de grade.

De aglomerat nu prea s-a pus problema în Cuba, cred că a fost cea mai „liberă” țară din câte am văzut, dacă pot să zic așa – străzi fără mașini prea multe și dacă sunt oricum nu au viteze prea mari, autobuze sau colectivo unde am găsit mereu loc, cazări fără prea mari complicații, chiar și în Varadero unde nu am stat acolo unde am rezervat.

Ce am văzut?

În Cuba am petrecut fix o lună și am străbătut insula de la est spre vest. Am inclus orașele mari, zonele cu importanță istorică, sătuce de la munte sau mare și zone mai turistice ca Trinidad sau Varadero.

Santiago de Cuba (2 nopți) → Baracoa (2 nopți) → Holquin (1 noapte) → Guardalavaca (3 nopți)  → Camaguey (1 noapte) → Sancti Spiritus (1 noapte) → Trinidad (2 nopți)  → Cienfuegos (2 nopți)  → Santa Clara (1 noapte)  → Varadero (5 nopți) → Las Terrazas (1 noapte) → Viñales (2 nopți) → Havana (2 nopți) 

Cu ce-am fost și cu ce ne-am deplasat în Cuba?

București – Santiago de Cuba / Havana – București

Cu biletele de avion a fost destul de greu. Am făcut multe combinații de companii și orașe de plecare. Nu erau foarte multe zboruri către țara asta, iar biletele erau și ele destul de scumpe. Combinația câștigătoare a fost un zbor cu AlItalia, de la Roma, cu destinație Santiago de Cuba și întoarcerea din Havana, pentru aproape 700 euro.

Am ales special să ajungem in Santiago, pentru ca apoi să putem urca încet, către capitală.

La Roma am zburat cu Ryanair, 35 euro (bagaj inclus) și a trebuit să petrecem o noapte în oraș.

În Cuba

În Cuba am mers cam cu tot ce am găsit – autobuz, taxi, căruțe, colectivo, scuter, cocotaxi și chiar cu un tractor, în remorcă. În orașele și satele mai mici cel mai des am folosit tricicletele, niște biciclete cu ataș unde am urcat chiar și rucsacurile noastre mari.

Viazul este compania de autobuze care ajunge în cele mai multe dintre zonele și orașele din Cuba. Prețurile sunt decente, dar este frig tare în autobuze. Au și site, unde se pot face rezervări – www.viazul.com.

Am mers o singură dată cu autobuzul ăsta, după care am descoperit taxi-urile. Mai exact, localnici care își folosesc mașinile pentru a duce doritorii în diverse locuri. Poți negocia în funcție de distanță sau poți găsi alte grupuri cu care să te combini și cu care să împarți costurile.

Tricicletele sunt ideale în orașe sau pe distanțe scurte. Și aici se negociază, prețurile pleacă de la cam 0.50 CUC / KM.

Unde am stat?

Când am fost noi, Cuba încă nu era „înrolată” în sistemul ăsta simplu de călătorie, iar cazarea încă nu se găsea pe booking.com.

În Cuba aveam două variante de cazare –  hotelurile de stat, care sunt destul de scumpe (100 – 300 eur) și care, în mare parte, sunt destul de rău întreținute. Sau casa particular, mai exact oameni care închiriază una – două camere în casele lor.

Eu am căutat pur și simplu pe net și am scris proprietarilor. Sau am folosit site-ul www.bbinnvinales.com, cu gândul să rezerv casa particular pentru prima noapte de cazare. Am rezervat mai multe, dar este un proces destul de complicat și implică un schimb lung de mailuri. Tu le spui ce cazare ai vrea, ei verifica disponibilitatea, revin către tine. Tu confirmi sau alegi din nou, în funcție de situație. Și tot așa.

Însă, în afară de Varadero, unde nu am stat la cazarea rezervată, nu am avut probleme și am fost mulțumiți sau foarte mulțumiți de familiile și camerele noastre.

• Santiago de Cuba – Hostal Raul & Kathy
• Baracoa – Casa Sofi Lambert
• Holquin – Hostal Refugio de Reyes
• Guardalavaca – Hostal Finca La Esperanza
• Camaguey – Casa Ormida
• Sancti Spiritus – La Ninfa
• Trinidad – Hostal Nelva & Carlos
• Cienfuegos – Hostal Don Jose
• Santa Clara – Hostal Florida Center
• Las Terrazas –  Las Terrazas Rustic Cabin Tocororo,
• Viñales – Villa La Cubana

Ce trebuie văzut / făcut musai*?

A fost greu să fac un top, dar, în final, a rezultat așa:

• Baracoa – în sătucul ăsta plin de energie mi s-a părut Cuba cea mai autentică, cu seri petrecute la căminul cultural, biciclete reparate în stradă și rom în cele mai delicioase combinații.
• Viñales – un alt sat, din zona mai muntoasă, la fel de fermecător. Aici am văzut plantațiile de tutun, ne-am plimbat cu caii și am primit o invitație în oraș de la un tânăr cubanez, la o seară de salsa.

• Muzică și salsa – vaaai, cum cântă și dansează oamenii ăștia!! Pare că e ceva genetic, nu există cubanez care să nu îți cânte impecabil un „¡Ay, mamá! ¿Qué pasó?” sau sa nu își unduiască perfect șoldurile, fie că e la o petrecere ad-hoc în stradă sau în vreo Casa de la Trova.

*(top din locurile sau lucrurile pe care eu le-am văzut / făcut)

Ce-am mâncat și băut bun?

Eh, aici Cuba nu a excelat. Mâncarea este bună, dar simplă, fără a avea ceva  special. Cubanezii nu mănâncă picant și nici condimentat  și nici nu prea pare că își doresc să experimenteze în zona asta. Poate și din cauza situației economice a țării ingredientele nu sunt foarte variate sau nu pot fi importate.

Micul dejun a fost același în fiecare dimineață – ouă, brânză, gem, unt, pâine, fructe, cafea, ceai.

Pe stradă cumpăram des un fel de pizza –  un blat uns cu bulion și brânză, copt în cuptor. M-am îndrăgostit de ele.

În afară de asta am mâncat mult pește sau fructe de mare. Homarul este foarte bun și foarte ieftin aici.

În schimb băuturile! Oh, băuturile! Cocktailuri preparate cu drag și veselie, mai dulci sau mai amăruii, cu mentă sau miere sau care zic de libertate sau de președinți, sunt unele dintre cele mai faimoase produse din Cuba. Și pe bună dreptate.

Internet

În Cuba, oamenii nu au acasă internet, ci există numai anumite zone cu net: parcuri, hoteluri, piețe etc. Pentru a te conecta ai nevoie de o tarjeta, o cartelă pe care este înscrisă o parolă.

Aceasta se cumpără de la ETECSA, un fel de poștă sau de la vânzătorii speculanți. Poți să îți cumperi 30 minute, o oră sau două ore și cam ăsta este și timpul pe care îl stai la coadă, în funcție de cum ajungi și când se deschide.

Ce am cumpărat?

Ne-am întors cu produsele clasice ale Cubei – sticluțe de rom, trabucuri, muzică. Pe lână asta am mai cumpărat albume de fotografii cu Fidel sau Che, cărți poștale, o pereche de maracas, timbre cu revoluționarii și altele.

Bănuții

Cuba are două monede – una pentru localnici CUP (1 EUR =31.67 CUP) și una pentru turiștii cu bani CUC (1 EUR =1.19 CUC).  Ambele monede sunt reprezentate prin semnul dolarului, care poate fi ușor confuzant.

Cubanezii au fost mult mai prietenoși cu euro, pentru dolari percepeau o taxă de 10% pentru schimb. Noi am avut cam toți bănuții cash, ATM-urile erau mai răspândite în orașele mari, iar cu cardul se putea plăti în hotelurile mari sau în locurile foarte turistice.

Bănuții îi schimbam la CADECA (Casa de cambio) unde mai mereu era coadă sau închis pentru fumigacion.

Am plătit în 95% din cazuri cu CUC, doar prin gări, în bodegile de la țară sau de la periferie ne-au fost acceptați CUP. De la CADECA chiar am încercat să obținem niște CUPi cu Che, dar am fost refuzați.

Cuba nu este o țară ieftină pentru turiști, multe dintre prețuri putând fi comparate cu ușurință cu prețurile din Europa.

Cheltuieli orientative (cazare & transport) Cuba

Este periculos?

Ne-am simțit în permanență în siguranță, chiar și când am ajuns și la 4 de dimineață acasă.

Însă, se pare că țara se confruntă acum cu un val de jineteros – oameni care încercă să le vândă turiștilor diverse lucruri (trabucuri, alcool, femei, cazare, excursii) sau care încearcă să te păcălească într-un fel sau altul și să obțină bani de la tine.

Am auzit multe povești în ultima vreme despre turiști sâcâiți sau agasați. Dar nouă nu ni s-a prea întâmplat.  O singură dată am plătit 14 euro pentru cursa taxi aeroport – casa particular (făcea cam 5), dar atunci ajungeam în Cuba. Apoi, cu un simplu „no, gracias” eram lăsați în pace. S-a mai întâmplat să le și dăm câțiva bănuți, dar de fiecare dată aveam opțiunea să refuzăm și să plecăm mai departe.

Viza

Pentru Cuba ai nevoie de viză, dar este destul de ușor de obținut – ne-am prezentat într-o dimineață la ambasada din strada Nicolae Caranfil, nr. 73, un apartament care mi-a dat un feeling fooarte vesel, cu biletele de avion și pașapoartele. Bineînțeles, nu schimbasem bani pentru a putea plăti taxa pentru Tarjeta de turista – 22 euro / pers, și Răzvan a mai făcut o plimbare în căutarea unui schimb valutar deschis. În rest totul a decurs fără probleme și am primit viza pe loc.

Lectură de vacanță:

Eu: Paradisul de după colț – Mario Vargas Llosa

Bucuria vieții – Irving  Stone

Răzvan: Omul nostru din Havana – Graham Greene

Ghid de vacanță:

The Rough Guide to Cuba, a 6a ediție publicată în noiembrie 2013