Despre Balcic am crezut mereu că este un orășel prăfuit, pentru pensionari, fără prea mult zvâc și sclipici. Ce greșeală să îl judec așa! Măcar că am mai vizitat și eu câte ceva înainte, ar trebui să știu cât de nedrepte pot fi apucăturile astea. Mă rog, halal experiență.

Am dat aici de un oraș micuț, foarte simpatic și destul de activ! Ghemuit la baza unor stânci albicioase, portul ăsta pescăresc nu este chiar în top destinații pentru turiștii de șezlong, care se regăsesc mai bine la vecinele Nisipuri, Albena sau, mai departe, la Plaja Însorită. Ceea ce îl face mai respirabil și un strop mai autentic.   

Balcic: 27 de ani între granițele României

În 1913 România a devenit posesoare a Dobrogei de Sud, zonă care include și frumușelul Balcic. Și a deținut bucățica asta cu maluri arătoase 27 de ani. Timp în care Regina Maria a avut răgaz să își ridice aici, strategic, o reședință de vară.

A devenit repede locul ei preferat de unde nu prea se mai dădea dusă. Cred și eu, cu marea pe fereastră și cu grădinile astea pline de verde cine ar mai fi vrut să plece. Și pentru că Regina, influencer al vremii ei, stătea mult timp pe la Balcic, locul a devenit repede magnet pentru „boemii români și highlife-ul de la București”. Așa c-au pus românii și de un aeroport. 

Dobrogea de Sud s-a întors însă la țara mamă în 1940, spre bucuria populației bulgare.

Sigur, punctul de atracție de aici este acest Castel al Reginei Maria și Grădinile Botanice înconjurătoare. Deși sunt în același loc, intrarea se plătește separat – la două ghișee aflate unul lângă altul. Doamna de la bilete-castel, după ce îi complimentez româna, ne explică cumva că sunt administrate de două entități diferite, de aici și colectarea separată a taxelor de intrare. Să zicem că înțeleg asta, ce nu îmi e prea clar este de ce este nevoie de două tipuri de bilete, două gherete, doi angajați. Nu putea să vândă unul intrări la ambele? Mă rog..

Am plătit 8 leva pentru Grădină și 12 pentru Castelul Balcic, două persoane. Adică vreo 50 lei.

Ne-am rătutit un pic și nu am vizitat chiar în sensul indicat de mini-hartă, dar a fost ok. Grădinile sunt tare frumoase, au un vibe calm, sunt foarte îngrijite, aranjate și curate. O doamnă care ne-a văzut cam pierduți s-a oprit să ne îmboldească să intrăm în sere, explicându-ne într-o română foarte bună, dar ușor greu de urmărit că o să găsim acolo „bebeluși cactuși”. Am râs aiurea vreo jumate de oră de expresia asta. ?

Ce mi se pare tare este că poți să folosești clădirile auxiliare din Grădină pe post de hotel. Te cazezi acolo și te joci de-a „un român la curtea Reginei Maria”. Mai ciudat când trec gură cască ca noi prin fața ușii tale când numai ce voiai să pui și tu chiloții de plajă la uscat. Dar te mai uiți?!

Prin curtea-Grădină mai dai și de o cascadă, o roată de moară, diverse statui, dar doar una reprezentând un bărbat. Unul și bun: Mircea cel Bătrân.

Mai sunt câteva vile, fiecare cu povestea ei, o capelă și un restaurant, un atelier de pictat icoane și un pod pe care trebuie să îl traversezi cu ochii închiși, dacă ai o dorință preferată pe care să o vezi împlinită. 

O cramă – Queen’s Winery House – cu tasting gratuit de unde m-am pricopsit și eu cu o sticlă de vin de smochine. Mi-au arătat și colecția de vinuri vintage, unele au câteva sute de ani, și m-au îndopat cu multe păhărele mici cu vin.

Vila Cuibul Liniștit, Balcic

Clădirea, care este reședința efectivă a Reginei, nu este foarte mare. Dar este surprinzător minaretul care se profilează pe fundalul albastru al mării. Nu are valoare religioasă, dar este un simbol al conviețuirii și toleranței. Cred. 🙂

• 

• 

Peste tot, atât în castel, cât și prin curte ai panouri informative care să îți explice cine-a locuit pe acolo, când a fost construit, ce e cu fântâna aia sau cu jilțul ăstălalt din piatră. Ca să pleci și tu oleacă mai învățat.

Așa am aflat că Maria, pe numele de fată Maria Alexandra Victoria – Missy, prințesă de Edinburgh, era înamorată de George, prințul de Wales. Dar pentru că niște rude s-au împotrivit (aici nu am înțeles prea bine) nu s-a mai căsătorit cu băiatul care avea să fie Regele Marii Britanii. Da’ s-a ales cu Prințul Ferdinand de România.

Oricum, femeia era destul de tare și făcea o grămadă de lucruri. Scria – poezii, literatură pentru copii și proză, picta, era fashion designer, iar după proiectele ei se creau piese de mobilier. O parte dintre fondurile pentru construirea Castelului de la Balcic au fost obținute din vânzarea cărților scrise de ea. Două dintre ele, „Viața mea ca urmaș la tron” și „Povestea vieții mele” cică sunt tare populare în SUA și în Anglia.

Interiorul castelului este destul de simplu. Etajul ei este ocupat de un pat mare și o baie turcească, tot mare și ea, dar austeră și rece. Încă sunt expuse în castel multe piese din mobilierul original, de pe vremea Reginei. Ea însăși descrie casa ca fiind pe jumătate italiană și pe jumătate de inspirație turcească. Și se referă des la ea cu numele turcesc Tenha Yuvah, Cuibul singuratic. 

Alte lucruri de făcut în Balcic

Dincolo de Castel, orășelul are o viață a lui.

Există și două plaje micuțe, dar nu le-aș numi totuși punctul forte al orașului. Sunt destul de gri, cam înghesuite cu șezlonguri și cu o mare pe care am prins-o într-o bad hair day. Dar există, dacă este nevoie urgent de una.

Alta este însă distracția pe aici. Țărmul este punctat de multe diguri, limbi de beton care intră în mare și pe care se cațără valurile la reflux. Pe benzile astea se stă la plajă sau la o bere de la aprozar, se fac selfie-uri, copii fac întrecere cu apa și pescarii speră. 

Promenada care mărginește malul este, lucru foarte frumos, pietonală. Ba chiar a cedat o parte și pistelor de biciclete, deși mi se pare comunitate minoritară. Baruri, terase și restaurante se înșiră de-a lungul ei. Sunt foarte cochete, drăguțe și îmbietoare, iar meniurile sunt în română mai peste tot. În principiu servesc cam același lucru – salatele pe care bulgarii le iubesc foarte tare și pește sau alți locuitori ai mării.

Tot pe promenada asta dai și de o bibliotecă în aer liber, tare frumos amenajată. Am pozat-o și eu, mai mult să îi dau mamei niște idei de ce să mai facă cu anvelopele de acasă.

Mai sunt pe aici magazinașe de tot felul, hoteluri mai mult sau mai puțin funcționale, standuri de suveniruri sau supermarket-uri.

Trandafirii bulgărești

La un magazin de-ăsta am găsit niște bomboane tare bune, cu apă de trandafiri. Bulgarii se pare că sunt tare mândri de trandafirii lor. Le-au dedicat un festival, un muzeu, fac tot felul de dulciuri, lichioruri, produse cosmetice sau parfumuri. Mare parte din uleiul de trandafir din lume vine din Bulgaria. Pare o idee bună de cadou.

Bani & ATM

În Balcic am constat că ar fi bine să mai avem niște cash. Promenada este plină de ATM-uri de la Euronet, doar că au niște comisioane nejustificat de mari. Nu îmi mai amintesc exact, dar pentru a retrage undeva la 800lei (în leva), plăteam un pic mai mult de 100lei comision. Așa că am mers puțin mai în oraș, pe următoare stradă paralelă cu marea și am găsit un ATM binevoitor. Am primit exact rata de schimb de la www.xe.com.

Eram cam indeciși, nu știam dacă să petrecem noaptea în Balcic. Dar ospătarul de la restaurantul unde am poposit ne convinge că putem înnopta fără probleme cu autorulota în parcarea de la Castel.

Am fost convinsă că ne spune asta doar ca să cumpărăm mai multă bere. Dar, când alte RV-uri au parcat lângă noi, mi-am dat seama că iar am judecat greșit.

Dacă ai nevoie de alte detalii sau întrebări despre Balcic, lasă un comenatriu și răspund cu drag. Și nu uita să verifci și celelalte articole de pe În Sandale, pentru inspirație și recomandări de călătorii.

Iar dacă ți-a plăcut articolul poți să te abonezi la newsletterul În Sandale, care să te anunțe când apar povești noi pe blog. Totodată, mi-ar plăcea să ne împrietenim și pe Instagram și Facebook.