Ok, acum avem o autorulotă, e ferchezuită și aranjată – ce facem cu ea? Răzvan e miorlăit, că nu vrea test covid, că nu vrea să conducă mult, că n-are timp. Așa că ne așezăm la un compromis. Bulgaria. Că doar țara asta a fost tot timpul primitoare cu noi, am mâncat mereu așa de bine și are una dintre plajele mele preferate. Și-am făcut aprecierile astea chiar dacă n-am ajuns mai departe de 20 km de frontieră. Îți dai seama peste ce dăm mai încolo?!

Cum timpul nu e mult, tăiem repede de pe listă locurile interesante ca Plovdiv, Veliko Târnovo sau satele de prin munții Rila, care ar fi putut să ne dea mai multe lucruri de făcut. Ne concentrăm pe mare, că doar suntem fani. Și oricum, vecina Bulgaria pare mai norocoasă ca noi la capitolul ăsta. O fi ea aceeași mare, dar parcă malurile sunt mai spectaculoase, apa mai albastră și nisipul mai fin.

Totuși, dacă aveți mai mult timp sau nu sunteți așa de iubitori de mare, On My Way a adunat temeinic într-un articol 12 locuri de văzut într-o vacanță cu mașina prin Bulgaria. Este cu adevărat surprinzător ce zone frumoase și locuri musai de vizitat se ascund prin vecini.

Vama și vignettea pentru Bulgaria

Procedura de trecut granița la frații bulgari este destul de simplă, dar niciodată la fel. Dacă românii sunt destul de constanți și ne verifică mereu baia, să nu transportăm imigranți, bulgarii sunt o surpriză.

Inițial, completam un formular pentru covid, apoi n-am mai completat. Uneori suntem opriți alte ori, nu. Câteodată suntem verificați de carne de porc. Ce nu se schimbă e balta prin care trecem la intrare în țară, să lăsăm acolo praful și microbii românești!

Apoi, cum trecem frontiera trebuie să mă asigur că vignetta s-a activat, căci umblă povești cu bulgari care pândesc naivii care nu și-au achitat datoriile. Acu’, eu n-am văzut niciun controlor de-ăsta, dar dacă poveștile există mă grăbesc mereu să o cumpăr de pe site-ul ăsta de încredere – https://web.bgtoll.bg/. Îmi ia cam 5 minute, cu totul.   

1. Krapets

Planul a fost să stăm vreo 10 zile, cu plecare din Krapets, când ne-om plictisi. Prost plan. Că până acum nu mi s-a întâmplat vreodată să mă plictisesc la Krapets.

Anul ăsta, subit, autoritățile locale, au decis că nu mai ai voie să campezi, cu mașina sau cu cortul, prin părțile astea de plajă sălbatică. Că deranjezi dunele și animăluțele locuitoare.

Implementarea este însă dubioasă – nu sunt semne, nu se pune o barieră. Doar, câteodată, vine o mașină de poliție și trece pe la fiecare gospodărie cu anunțul că nu ai voie așa aproape de plajă. Să te duci mai lângă pădure.

Ne-au prins și pe noi o dată, au fost politicoși și fermi și ne-am mutat. Cred totuși că se întâmplă asta pentru că se confruntă cu un val mare de vizitatori. Acum, că multe granițe au fost greu accesibile, a crescut mult turismul intern sau la vecinii permisivi. Și-au năvălit hoardele pe biata plajă, lăsând distrugere și gunoaie.

Oricum, la Krapets e în continuare frumos. Este același loc minunat, cu plajă întinsă și atmosferă liniștitoare.

De unde ne-am smuls cu greu după ce ne-a consumat vreo 4 zile din vacanță. Zile în care stat la plajă, am făcut baie, am mai și lucrat (nu cel mai bun semnal, dar ok) și am făcut ture cu bicicletele până în sat, unde mâncăm cele mai bune midii cu smântână.

2. Cap Kaliakra

Ne-am smuls cu greu din combinația mare, plajă, bere, somn și-am mai înaintat pe coasta din Bulgaria. A doua oprire este peste 45 km, la Cap Kaliakra. Drumul bun, autorulota fericită.

Dacă până atunci doar suspectam că bulgarii sunt mai norocoși cu relieful de la mare, acum e clar. Locul este frumos, cu 2 km de mal stâncos și roșiatic, care se ridică semeț vreo 60m din mare.

Zona face parte din Rezevația Naturală Kaliakra. Tot în custodia ei sunt și zonele mlăștinoase de la Bolata și Taukliman, plus vreo 100 de peșteri și 300 de specii de păsări. E zonă de-aia iubită pentru birdwatching, activitate pe care eu o să o înțeleg sigur în vreo 20 de ani.

Pentru că locul avea frumuseți naturale și scora bine și la securitate, prin anii 400, oamenii vremii au pus aici de un sat. N-a mai rămas mare lucru din el – doar câteva pietre, amprente la sol ale vechilor biserici, locuințe sau băi.

Aflăm lucrurile aste de pe panourile în engleză am plasate prin sit. Poate nu sunt în cea mai bună formă, dar oferă informații despre ce se întâmpla prin Antichitate pe pământurile astea. Puncte pentru bulgari!

Pentru intrarea la Cap Kaliakra am plătit 6 leva / 2 persoane.

3. Balcic

Ce s-a mai bucurat mama, fană de Pânza de păianjen, când i-am spus că, în Bulgaria, ne oprim și la Balcic. Am promis că fac multe poze.

Am venit cu gând de a vizita Castelul, pentru ca apoi să plecăm mai departe. Dar atmosfera s-a dovedit surprinzător de frumoasă.

Ghemuit la baza unor stânci albicioase, portul ăsta pescăresc nu este chiar în top destinații pentru turiștii de șezlong, care se regăsesc mai bine la vecinele Nisipuri, Albena sau, mai departe, la Plaja Însorită. Iar promenada pietonală, plină de restaurate și terase cochete, contribuie și ea mult la vibe-ul bun al locului.

Castelul și Gădina Botanică din jur merită clar câteva ore, ambele sunt foarte bine îngrijite, curate și au povești de spus.

Despre Balcic cu totul am povestit mai multe în articolul ăsta. 

Am dormit în parcarea de lângă Castel. Deși nu era marcată pe Park4night ca loc permis de petrecut noaptea, ne-a convins ospătarul de la restaurantul unde am oprit să mâncăm că sigur e ok să stăm acolo. Încă două autorulote care au venit mai târziu au confirmat că nu încerca doar să vândă mai multă bere. 🙂

4. Albena, Bulgaria

Feeling-ul a fost că toată Albena este ca un hotel foarte mare. M-a dus cu gândul la vederile pe care le primeam în copilărie de la prietenii de familie plecați pe la Eforie sau Mamaia. Mulți mulți oameni peste tot, în apă, pe plajă, multe umbreluțe, salteluțe, lopățele, șezlonguri. Nu pare prietenoasă cu călătorii independenți.

Oricum, ideea este că plătești 10 leva (25 lei) de mașină ca să intri în stațiune, bani care acoperă parcare pentru 24 de ore. Dacă stai mai puțin de 30 minute, nu mai plătești. Noi am stat 34.  

5. Sinemorets

Gata! Am un nou loc preferat din Bulgaria!! Bine, nu la fel de preferat cum e Krapets, dar el nu se pune. 🙂

Sinemorets este un sătuc din sudul Bulgariei, aproape de granița cu Turcia. Un fel de Vamă mai de demult, în prag să fie și el colonizat de hoteluri all-inclusive și resorturi uriașe. Dar, până atunci, cât cazările astea nu-s tare multe sau sunt încă în stadiul de structură, satul își păstrează străzile prăfuite, spiritul boem și ritmul lent al vieții.

Sunt două plaje aici, una mai frumoasă ca alta. Adică la propriu – plaja Veleka este chiar specială. Este o fâșie de nisip alburiu care are pe o parte marea, iar pe cealaltă râul Veleka. Râul se varsă în mare, dar suspectez că și valurile se mai revarsă câteodată peste râu. E alegerea ta unde faci baie. Sau dacă porți haine sau nu. Mai pe libertate, așa.

Cealaltă plajă este Butamya, mai „obișnuită”, populată mai mult de familii și mai amenajată.

Când am ajuns în Sinemorets, ne-am oprit în parcarea de la Butamya, unde eram singura mașină, cu plaja goală în față. Ne-am trezit înconjurați de mașini, care continuau să vină. Se întâmplă des asta, atunci când ajungem seara undeva, locul arată într-un fel, iar dimineața se schimbă.

Ne-am mutat a doua seară în capătul celălalt al satului, pe un deal de unde se vedea superb marea.

Unde o mai avea noi libertăți de-asta să ne plantăm unde vrem, fără să îi pese cuiva. 🙂

Deși sunt multe baruri și bărulețe prin zone, pare că toți backpackerii și tinerii ăștia boemi care frecventează satul se adună la un singur bar. Koraba era super full, în fiecare seară. Cum era Expiratul odată, în Vamă.

Nu ne-am încumetat să intrăm, mult prea multă lume pentru stilul izolat pe care le-am dus noi până acum. Dar stăm peste drum și ne bucurăm de atmosferă și muzică. Iar a doua seară campăm în apropierea lor.

6. In Love with the Wind, Castelul de la Ravadinovo

Nu mi-a fost clar nicicum care e treaba cu castelul ăsta. L-am văzut de pe drum când ne îndreptam spre sud, iar la întoarcere am zis să aruncăm o privire. Este la câțiva km de Sozopol, undeva pe câmp.

Deci – un om, pe care îl suspectez că a jucat foooarte multe RPG-uri la viața lui, a construit un castel cu inspirație luată de la cavaleri, cu ceva de la night elfs, puțin inferno, un pic de la Fontana Di Trevi, un – doi îngeri, lacuri și pești, niște grădini frumoase și cai. Caii sunt reali, se pot face plimbări cu ei. Georgi Tumpalov, autorul, rezident în Bulgaria, l-a început în 1996 și mie mi s-a părut terminat acum. Nu știu exact care este planul cu interiorul, căci la momentul ăsta nu îl poți vizita și înăuntru. Și nici prin poze nu apare..

Castelul este într-un fel, clar unic. Tot prin jurul lui este curat, aranjat și pare nou, deghizat în vechi. A fost construit din 20.000 de tone de marmură. Iar pe site zic că marmura conține urme de diamant, care fac castelul să strălucească în nopțile cu lună plină. Muahaha. Acu’ nu vreau să fiu cârcotașă, da nu prea am încredere în lucrurile care se întâmplă când e lună plină.

Oricum, nu a fost un loc chiar pe gustul meu. Deși solid, totul pare o butaforie bine lucrată. M-a dus cu gândul la Baan Dam, din Thailanda (al-11lea lucru făcut).

Cred că și din cauză că intrarea a fost foarte mult – 20 leva. Dacă aș fi plătit 2, poate nu m-aș fi simțit dezamăgită. Mă rog, este scump pentru ce am primit eu înapoi, nu comparativ cu cât a investit omul în construcție.

Mă gândesc totuși că pentru copii poate fi mai interesant. La fel, pentru photo shooting-uri sau filmări, poate fi util.

Mă întreb cum va fi prezentată clădirea asta peste câteva sute de ani.

7. Nessebar

80 de biserici! Atâtea se pare că au fost de-a lungul timpului în Nessebar. Unde or fi încăput atâtea pe bucata asta de pământ?! La momentul ăsta, cele care au mai supraviețuit, sunt în ruină, în stadii mai mult sau mai puțin avansate. Dar încă capabile să evidențieze straturile de cărămizi alternante alb – roșiatice, caracteristică comună a bisericilor de pe aici. Le găsești ușor, mergând la pas prin peninsula ce nu depășește 1.5 km în lungime.

De fapt, Nessebar este compus din partea nouă a orașului, similară cu orășelele-stațiune de la malul Mării Negre, fără a avea ceva special, și această mică peninsulă, orașul vechi, unul dintre primele din Europa. 

Nessebar-ul vechi este parte a patrimoniului UNESCO și voiam așa de demult să îl văd. Am ajuns într-o zi de weekend și mă temeam că va fi super plin. Dar, dacă după amiaza se mai vedeau câteva grupuri de plimbăreți, seara a lăsat străzile din ce în ce mai goale. Poate vântul puternic să fi fost de vină sau poate pandemia, nu îmi dau seama exact.

Zidurile cetății sunt destul de bine conservate, având în vedere că au fost ridicate hăt, prin secolul al 5lea. Combinația dintre aceste ziduri fortificate, străzile pavate și vilele construite de negustorii înstăriți prin secolul al 19lea mi se pare adevărata atracție din Nessebar.

Mare parte dintre clădiri sunt transformate acum în hoteluri și restaurante, frumos aranjate și decorate cu flori colorate, unde plătești ușor mai mult decât prin alte sate din Bulgaria. Chiar și în cazul nostru. Căci a fost singurul loc din toată călătoria unde am plătit înnoptarea. Și prin înnoptare, a se citi parcarea. Am petrecut noaptea în parcarea cu plată, de la intrarea în cetate, pe malul mării. Au fost buni bulgarii – ne-au încadrat la mașină normală (puteau să creadă și că suntem autobuz) și ne-au luat 20 leva (50 lei) pentru un loc în linia întâi, pe malul mării. Ne-a zguduit vântul toată noaptea.

Ce să mâncați bun în Nessebar, plus alte lucruri interesante, a scris VeveTravels în Atracții în Nessebar – împrejurimile cetății muzeu.

8. Shabla

Cum între București și Nessebar sunt 440 km și noi cu autorulota mergem cătinel, am vrut să mai includem un popas. Loc câștigător tot din Bulgaria – Shabla.

La Shabla este un far, cam singurul lucru notabil din zonă. În afară de mare, desigur. Îmbrăcat ca un mărțișor, este cel mai vechi și mai înalt far de la Marea Neagră – are 32 m și 164 de ani (a fost dat în folosință în 1856).

Îl admiri de la distanță, nu poți intra în far din cauză de restricții militare. (nu am înțeles exact ce milităresc pe aici).

În afară de far, mai sunt aruncate artistic pe aici o ancoră, niște coloane și structuri metalice sub formă de piramidă.

Lângă far sunt și câteva locuri de mâncat sau de cazat, în funcție de nevoie. Și o baie publică, un fel de dușuri făcute dintr-un fel de rezervoare super mari, unde chiar era coadă.

Am petrecut ultima noapte din vacanță pe malul înalt al mării, cu aceleași rafale de vânt pe post de leagăn de adormit.

La final

Per total, ne-a plăcut mult în Bulgaria. Ne-am simțit mereu în siguranță, deși am ajuns de multe ori noaptea la destinație. Nu am avut deloc probleme cu offcamping-ul, ba chiar am încercat mai multe locuri în același oraș, să vedem ce parte ne place mai mult. Bulgarii nu sunt străini nici ei de vacanțele cu astfel de mașinuțe, am întâlnit și salutat destul de mulți pe traseu.

Dacă ai nevoie de alte detalii sau întrebări despre traseul prin Bulgaria, lasă un comenatriu și răspund cu drag. Și nu uita să verifci și celelalte articole de pe În Sandale, pentru inspirație și recomandări de călătorii.

Iar dacă ți-a plăcut articolul poți să te abonezi la newsletterul În Sandale, care să te anunțe când apar povești noi pe blog. Totodată, mi-ar plăcea să ne împrietenim și pe Instagram și Facebook.