Citește și Bine de știut când călătorești în Iordania, unde am pus mai multe informații de folos pentru o călătorie în țara asta atât de primitoare.

Este foarte tare locul ăsta! Și este primul lucru pe care noi l-am făcut, imediat ce am ajuns în Amman. Mai ales că aveam hotelul la 3 minute de mers pe jos. Locul ăsta de mâncat, care are mai bine de 50 de ani, este super popular atât pentru localnici, cât și pentru turiști. E recomandat de mai toate ghidurile și articolele dedicate capitalei Iordaniei.

Masă copioasă la Hasheem

Este un continuu du-te vino pe aici, iar mesele sunt puse și pe aleea de la intrare. Dar, deși este o mare de oameni care mișună pe acolo, lucrurile se mișcă foarte repede și nu cred că se poate întâmpla să aștepți prea mult pentru o masă. Sigur nu aștepți până îți primești mâncarea.

Este deschis non-stop și se zice că nu ai mâncat falafel până ce nu l-ai încercat pe cel de la Hashem. Dar și salatele, humusul și murăturile au fost bune.

De departe cele mai ieftine mese din Iordania le-am avut aici, am plătit între 20 și 35 de lei pentru 2 persoane.

Recunosc că, din ce citisem despre strada asta, m-am așteptat la mai mult. Aflasem despre ea că este o preferată a localnicilor pentru plimbări, dar noi am găsit-o cam goală și întunecată. Centrul era mult mai activ. Și mi s-a părut și cam îngustă și aglomerată de mașini.

Început de Rainbow Street

Dar casele sunt foarte frumoase. Și sunt adunate pe aici și multe restaurante, de la cele mai fancy la unele basic, dar la fel de cunoscute. Sunt și cafenele sau gelaterii foarte colorate și frumos decorate. Am văzut și câteva magazine cu lucruri drăguțe, pentru shopping.

Resaurant fancy pe Rainbow Street

Și când zic urcă este la propriu, căci zona asta cunoscută ca Citadela stă cocoțată pe cel mai înalt deal din Amman, care are 850 m.

Sunt mai multe de văzut pe aici, dar cele mai interesante puncte sunt Templul lui Hercule și Palatul Umayyad. Artefactele descoperite pe aici le-au spus arheologilor pricepuți că locul ăsta ar fi fost o fortăreață / agora vreme de sute de ani.

Ce a mai rămas din Palatul Umayyad

Din Templul lui Hercule sunt în picioare două coloane semețe, care înțeleg că sunt spectaculoase la apus. Dar nici priveliștea orașului văzut de sus la ora amiezii nu era de lepădat. Este un viewpoint drăguț, cu o bancă atașată, un pic mai sus de coloanele astea

Templul lui Hercule

Dar Palatul Umayyad este și mai drăguț. Sau, mă rog, ce a mai rămas din el. Se pare că a fost aici un complex regal, unde locuia guvernatorul din Amman. Dar nu a avut viață lungă (palatul, nu guvernatorul. Adică de guvernator nu știu); a fost distrus de cutremurul din 749.

Cea mai întreagă clădire de aici este sala de audiențe, restaurată cu cupolă. Nu se știe sigur dacă a avut acoperiș și în trecut sau dacă stăteau în ploaie la audiențe.

Program de funcționare:

E super tare teatrul ăsta, foarte mare și poziționat în centrul orașului. Are 6000 de locuri (cu vreo 2000 mai mult decât Sala Palatului) și lucrările de restaurare au început în 1957. Din câte am citit, nu au folosit chiar materiale ‚originale’, dar rezultatul tot este impresionant. Cu cât urci mai mult, cu atât treptele devin mai abrupte, dar merită din plin. E un feeling foarte frumos să petreci câteva momente așezat în ultimele rânduri.

Teatrul Roman, Amman

În iulie și august se organizează aici și spectacole și concerte, mi-ar fi plăcut să prind unul.

În interiorul teatrului sunt și două mici muzee, în stânga și în dreapta scenei. Le cheamă diferit – Muzeul Folclorului și Muzeul Tradițiilor Populare, dar au, în principiu, exponate cam din aceeași zonă.

Muzeul Tradițiilor Populare, Amman

Sunt drăguțe și merită intrarea. O să vezi aici costume și rochii tradiționale, prezentări ale obiceiurilor, tradițiilor, meseriilor și vieții de familie a iordanienilor. Este și o colecție de bijuterii sau arme, plus niște mozaicuri de la Jerash și Madaba.

Odeon

Fix lângă Teatrul Roman este odeonul, un teatru roman în miniatură. Arată impecabil, mai bine de cât vecinul, zici că de dimineață l-au construit. Are 500 de locuri și și aici se țin ocazional concerte.

Odeon, Amman

Parcă e sport național în Iordania, nu doar în Amman. Sunt narghilele peste tot, până și la plajă sau la picnicuri și le iau cu ei. Am mai încercat și în Egipt, dar parcă nu erau așa populare. Poate și de la faptul că atunci când am mers, Covidul era mai în vigoare.

Narghilea Shop

Oricum, în mai toate cafenelele din Amman miroase dulce a narghilea și fiecare masă are un norișor deasupra. Toată lumea fumează și fiecare își comandă narghileaua lui. Gen, 5 oameni la masă – 5 shisha. Nu cu shareing, cum obișnuiam eu pe la noi. Și doamnele se dedau la d-astea. Vezi mese întregi de fete, femei mai în vârstă chiar, care pipăie conștiincioase.

Multe graffitti-uri decorează străzile din Amman. Sunt frumoase, elaborate, adevărate opere de artă, iar unele dintre ele sunt imense. Se văd foarte bine printre adunătura de cubulețe de beton, care sunt clădirile de prin Amman.

Sunt multe graffitti-uri pe străzile din Amman

A fost cam ciudată vizita la această fostă fântână, am înconjurat-o cu totul până ne-am dat seama că este un domn paznic care ține poarta închisă și o deschide doar când cineva se prezintă. Ca și cum ar fi închis și ți-ar face o favoare că te lasă înăuntru, pentru un mic bacșiș. Nu știu dacă e așa mereu. Oricum intrarea este liberă.

Nymphaeum-ul din Amman

Romanii au avut o pasiune pentru fântâni, cu cât mai elaborate, cu atât mai bine. Se pare că aceasta din Amman avea două etaje, coloane, arcade, mozaicuri și sculpturi și era cea mai mare din zonă. Sigur, am avut nevoie de o machetuță ca să înțeleg lucrurile astea. În afară de câteva coloane, o arcadă și niște firide, nu au rămas prea multe în picioare.

Cum mergeam noi fără obiectiv, am dat de o stradă unde toată lumea mânca kunafeh. Adică efectiv așa, pe stradă – în picioare, pe borduri, pe jos. Nici nu îmi dau seama dacă prăjiturica în sine e așa genială sau e de la atmosfera creată de zecile de oameni care mănâncă chiar și când încearcă să își facă loc afară din magazin. Ca și cum ceva mai bun nu există.

Tăvile cu kunafeh de la Habibah

Kunafeh este un desert care dă dependență, făcut din aluat și brânză care se întinde când este caldă, scăldată în sirop și pudrată cu fistic. Sunt multe locurile care îl produc și vând, dar Habibah pare cel mai de succes. Au mai multe magazine răspândite prin Amman.

Waaa, cum este muzeul ăsta! Genial. M-am minunat pe aici mult mai mult ca la Citadelă. But, that’s just me!

Muzeul Automobilelor Regale, Amman

Sunt expuse aici mai bine de 70 de mașini și motociclete, care de care mai frumoase și lucioase și spectaculoase, din colecția personală a Regelui Hussein. Buick, Cadillac, Rover, Rolls Royce, BMW, Mercedes, Porsche, Bugatti Veyron, Ferrari, Lamborghini și muuulte altele – un adevărat pasionat, regele ăsta. Mașinile încep de prin 1916 și ajung până în zilele noastre. Unele dintre ele sunt încă folosite, revin la muzeu pentru expunere când familia regală nu are nevoie de ele. Citisem despre locul ăsta, că e foarte tare, dar am fost mult mai impresionată când l-am văzut.

Una dintre multele motociclete de pe aici

Și au și două vehicule speciale. Afară este expus rover-ul lui Matt Demon, din Marțianul, care a fost filmat în Wadi Rum. Iar înăuntru una dintre mașinăriile din Star Wars – Rogue One, tot la Wadi Rum filmat.

Atelajul din Star Wars – Rogue One

Este o casă istorică, una dintre cele mai vechi din capitală. A fost poștă (prima din Amman), sediu pentru Ministerul Finanțelor și hotel. Astăzi este amenajată cu tot felul de piese de mobilă veche, poze și decupaje din ziare. Aparține unui om de afaceri iordanian, care este și duce pe deasupra. De aici și numele.

Duke’s Diwan, Amman

Arată foarte drăguț, merită să petreci câteva minute înăuntru. Intrarea este liberă, dar poți bea aici un ceai sau o cafea.

Eu în oglinzile de la Duke’s Diwan

Ce întâmplare amuzantă a fost cu gara asta! Am ajuns cumva la intrarea din spate și am dat aici de un nene paznic care nu știa o literă în altă limbă, dar care a reușit să ne transmită că la 15:00 să venim. Era 14:00. După ce ne-am pupat nițel și ne-am pozat împreună, i-am zis că revenim. O oră mai târziu ne-am prezentat, când tocmai ieșea o mașină din curte. Aleargă omu’ după mașină și îl dă jos de acolo pe un funcționar al gării, care plecase și el spre casă, cu gând că s-a terminat ziua de muncă.

Domnul care m-a tot pupăcit în gara Hejaz, Amman

Oricum, a fost frumos la gară, părea că suntem în tur privat. Ne-a povestit multe despre gară, cum a fost construită ca parte a rețelei feroviare a otomanilor, care voiau să lege Istanbulul de Mecca. N-au mai apucat să o finalizeze, doar pe segmentul Damasc – Medina au reușit să plimbe trenuri.

Gara din Hejaz

Trenurile făceau curse regulate spre Siria și Arabia Saudită, dar acum nu prea mai este trafic pe aici. Locomotivele de la nemți și de la belgieni stau cumințele în garaj. Le-am văzut și ne-am pozat prin ele. Domnul ăsta ne-a șoptit că are în plan să pună trenurile pe șine pentru călătorii turistice fancy, spre Wadi Rum sau Aqaba. La momentul ăsta pot fi închiriate pentru activități de grup, nush ce ambasadă își plimbase de curând angajații sau partenerii cu locomotiva cu abur.

Peronul de așteptare a trenului

Piesa de rezistență a fost însă vagonul regal, aflat cam în curățenie, ce-i drept.

La final am dat ghid-ului 5 JOD, pentru două persoane. Deși citisem că intrarea este 1 JOD, poveștile și toată situația au meritat.

Deși, teoretic, piețele astea au fiecare câte un specific eu le-am simțit ca o continuă adunătură de tarabe și preșuri pe care sunt înșirate lucruri de cumpărat. Găsești din toate pe aici: borcănele de tot felul, condimente din cele mai ciudate, măsline din Siria, fistic din Iran, fructe și legume, pui la rotisor, decorațiuni de Ramadan, papuci, haine, mobilă, pui de toate culorile, pisici roz sau lila. O nebunie pe aleile astea. Tot felul de zgomote și cântece și mirosuri sau culori.

Cu ce or fi greșit pisicile astea?!

Nu trebuie să ai neapărat un rost sau să cumperi ceva, importantă este atmosfera.

Piață în Amman

Citisem numai lucruri frumoase despre Darat Al Funun, o galerie de artă contemporană dedicată artiștilor iordanieni, în principiu. Doar că atunci când am ajuns era închisă.

Darat Al Funun, Amman

Dar nu a fost chiar degeaba drumul, locul în sine este foarte frumos, pe unul dintre dealurile Ammanului. Curtea este plină de vegetație și e liniște, contrastant cu agitația din centru. Sunt aici și ruinele unei vechi biserici, iar pe pereții clădirii poți să descoperi, cu ajutorul unor lupe, diverse fosile.

Am tras cu ochiul un pic la lucrările dinăuntru. 🙂

Nu-i deloc recomandat să mergi devreme la culcare în Amman, chiar dacă te-au obosit toate urcările și coborârile care sunt străzile acestui oraș. Seara parcă devine și mai activ, oamenii se înmulțesc, apar tarabe noi pe străzi, familiile ies la masă.  Mai ales în zilele de Ramadan, când se petrece timp pe afară până târziu în noapte.

Împrejurimile Amman-ului sunt tare bogate în locuri de văzut. Sunt pe aici ruine romane impresionante, biserici Bizantine și mozaicuri surprinzătoare, clădiri rămase de la Otomani și un castel unde porumbeii aveau rol important.

Toate astea pot fi vizitate într-o excursie de o zi din Amman. În principiu este mai ușor cu mașină, dar partea asta de nord este mult mai bine acoperită de rutele busurilor.