Sus
Sting

Până nu demult, pe Sting nu l-am plăcut prea tare. Îl găseam cam plângăcios, numa’ bun de combinat cu înghețată și pus ca soundtrack pentru despărțiri. Singura interacțiune se rezuma la căutările de pe net – Sting era cuvântul pe care îl căutam (și încă îl folosesc) să verific dacă am net. 😀

Descoperirea lui, acum câțiva ani, are legătură tot cu Vadu, ca și blogul. Veneam noi o dată, seara târziu, de la mare, și tot încercam să găsim ceva decent de ascultat. Oferta radiourilor este destul de redusă pe traseul ăsta și de muzica din mașină ne cam săturasem. Așa că am dat, pe Radio România Muzical (unul dintre puținele posturi care nu foșnăiau, nu că aș asculta eu, ca obișnuință, RRM), de concertul lui Sting din 2010, susținut la Berlin alături de Royal Philharmonic Orchestra. Și l-am ascultat pe tot și m-am îndrăgoooostit. De atunci am mai ascultat concertul ăsta de sute de ori, cred. Am învățat și mini poveștile pe care le spune între piese. 😀 Las aici un link, în caz că e cineva curios.

Sting live Berlin 2010

Concertul mi se pare perfect, vocea lui este minunată și băieții ăia din orchestră completează atât de bine.

Iar de curând, pe 17 octombrie, l-am văzut la Cluj.

Vai, cum a fost! Câte stări și emoții și veselie și plânsete. Acum tare mă frustrează ca nu am talentul ăla literar, să pot să transmit cum am stat eu 2 ore într-o stare de zburleală  continuă. Cum am țipăt și fredonat și cântat. Cu cât patos și dăruire. Cum am plâns cu lacrimi adevărate la Fragile și la English Man în New York (n-am înțeles prea bine de ce, că piesa asta nu-i chiar emoționantă, da’ plâng și cânt. Cânt și plâng).

Două ore au trecut cam ca 15 minute, când a dispărut de pe scenă, am și gândit răutăcios – poate pentru că e în România a făcut concertul mai scurt. El cântase săracul ceva vreme.

Sting la Cluj

Perhaps this final act was meant to clinch a lifetime’s argument / That nothing comes from violence and nothing ever could.

Și ce ziceam eu? Muzică de despărțire. Poate doar dacă purta ciorapi în sandale și aplauda în avion și ai vrut să dai o petrecere. Omul ăsta are super forță, cu acorduri bune de rock, te ridică imediat de pe scaun și te face să sari. Țopăia un domn la vreo 60 de ani de îmi era rușine de legănatul meu.

Sting la Cluj

Roxanne, you don’t have to put on the red light

Și are 66 de ani!!! Și nimic din voce nu este schimbat! A sunat fix fix ca pe înregistrarea mea (mă rog, nu chiar a mea) de YouTube. Ca să nu mai zic de fizic – cum i se contura lui fiecare mușchișor sub tricoul mulat. În plus, nu a părut că se chinuie, că a gândit momente spectaculoase sau explozii pe scenă. Totul părea foarte natural – el cânta și iubea sa o facă, noi ceilalți 10000 eram în extaz în fața scenei. Ce-i drept, a avut niște jocuri de lumini, dar nu ceva ieșit din comun.

Sting

Sting la Cluj

Și toată impresionarea asta s-a întâmplat în condițiile în care seara nu a început prea bine. Cum nu băusem pic de apă toată ziua, am vrut sa cumpăr ceva de băut, să nu mă deshidratez acolo. Am stat la coadă la jetoane – ok. Dar a venit coada la apă. De m-a făcut sa îmi pun probleme și întrebări existențiale – de ce nu beau oamenii bere. Oare în partea asta de țară nu se consumă? O fi făcut cineva vreun studiu? Oare a scăzut consumul la nivel global?

Și dragii de clujeni se mișcă ușurel și sunt veseli și prietenoși: și, soția ce mai face? dar apa să fie cu bule? să vă torn mai agresiv ca să rezulte o apă mai acidulată sau ușurel să se aranjeze gazul arhitectural în pahar? Haaaai!! Și deodată sala e în delir și eu tot n-am apă. Și aș lăsa-o, da’ dacă leșin.

În final primesc apa, intru pe ușa indicată pe bilet și… nu găsesc rândul. Văd doar R și L. De la ce o fi, Doamne, asta? Right și left? Scriseră aici, la Sala Polivalentă, în engleză. Poate de la poli. Mă plimb în sus, în jos. Nimic. Ok o să stau și eu p-aici. Pe urmă mă pălește – R de la rând și L de la loc. Doooh. Da’ nu prea-mi vine să stau jos și mă uit cu jind la zona ”în picioare”, unde oamenii se zbenguie armonios. Dar am ditamai papornița cu mine, plus haina. Așa că am stat pe locul meu, lângă niște doamne în vârstă și entuziasmate.

Cam așa a fost. La final: aplauze pentru domnul Sting!

I-am declarat iubirea irevocabilă, ireversibilă și iremediabilă.

Learning: nu lua papornițe la concerte. Cel mult o geantă mică de poștaș.

Cluj

Prin Cluj, înainte de concert

Comentează ceva...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.