Bine de știut când călătorești în: Tenerife
Insulele Canare sunt 7 la număr, și, deși de drept, fac parte din Spania, sunt la numai 100 km distanță de coasta Africii, pe direcția de zbor a vulturului. Și toate 7 au fost create de destrăbălarea vulcanilor, ba ăsta din Tenerife, El Teide, am mai avut o zvâcnire acum vreo sută de ani – după cum ne mărturisește căpitanul de catamaran care ne plimbă printre balene.
Și, apropo de balene, legenda zice că conglomeratul de insule nu a fost numit după canari, așa cum mă gândeam eu. Ba chiar le asociam insulelor culoarea galben (după vizită le asociez negrul 🙂 ). Cică au fost numite după câini – canaria, din latină. Romanii ar fi de vină. Oricum, n-am prea văzut nici câini, nici canari.
Tenerife este cea mai mare dintre insule, dar cu 97 km în lungime nu m-aș lăuda prea tare.
Și mai este și insula eternei primăveri, așa zice și la aeroport, când ajungi. Poziționare care pe mine, inițial, nu prea m-a încântat, căci nu sunt mare fan de primăvară, mi se pare o vară cam neîmplinită. Dar am fost surprinsă de o căldură confortabilă, vegetație tropicală, vibe de Caraibe și ocean bun de făcut baie.
Acum înțeleg și de ce este destinația preferată a seniorilor – de la vreme: nu e nici cald să leșini, nici frig să îți declanșeze reumatismul. 🙂
Când am mers și cum a fost vremea?
Am fost în Tenerife în plină iarnă la noi, mă rog – când am plecat erau 18 °C, când ne-am întors era strat de 18 cm de zăpadă. 🙂 În Tenerife nu există sezon sau extra-sezon, poate doar un sezon mai mic. Temperaturile au o plajă între 20 °C, în ianuarie și 27 – 28 °C în iulie – august. Există o diferență ușoară, care se simte între nord și sud, sudul este mai cald cu 1 – 3 °C.
În perioada în care am fost noi, Calima își făcea de cap pe acolo – ceea ce a făcut să avem și temperaturi de 28 – 29 °C. Calima este un fenomen meteorologic, specific insulelor, care se concretizează în creșterea temperaturilor și un vânt cald, încărcat de nisip și praf, care reduce vizibilitatea și poate crea probleme de respirație. Mie mi-a plăcut de Calima, pentru că era mai cald, făceam mai ușor baie în ocean. Localnicii o bălăcăreau, că nimic bun nu vine de la africani.
Oricum, a documentat Monica aici cum e cu calima, ce e ea și cât de puternică a fost asta din 2020.
Alta este situația pe munte – fix în momentul în care scriu eu, El Teide are -1 °C. 🙂 La o înălțime de 3718m, nici că te poți aștepta la altceva de la vulcan. Ba, vremea este foarte capricioasă aici – poate să se schimbe din senin. De-asta nu se știe niciodată sigur când telecabina te poate duce până aproape de vârf.
Traseul
Pentru că insulița este mică, am stat într-un singur loc, în Golf del Sur. De aici, am vizitat diverse alte zone, fie cu mașina, fie cu autobuzul.
În cele 6 zile pe care le-am petrecut aici am văzut așa –
Și-am făcut și un tur la balene și delfini.
Transport Tenerife
Spre Tenerife am zburat direct cu WizzAir. Din câte am văzut și căutat eu, sunt singurii care au zboruri directe. Au curse dus / întors în fiecare zi de vineri, iar din martie includ și ziua de luni. Drumul a durat aproximativ 6 ore, iar avioanele aterizează pe Aeropuerto del Sur. Au o ofertă bună la bord, două sticluțe de vin roșu + pepperoni, cu 11 euro. Mai trece timpul…
În Tenerife am închiriat mașină pentru 3 zile. În restul zilelor programasem un tur și perioade de leneveală.
Rent A Car
Cel mai bun mod de a explora insula este cu o mașină închiriată! În principiu se conduce lejer, drumurile sunt bune, chiar dacă uneori super serpentinoase – toți merg destul de încet și nu sunt deloc agresivi în trafic. Deși autostrada a fost mai aglomerată decât mă așteptam, până și eu am reușit să o străbat. Iar prin munți, mai ales în zona lui El Teide, peisajul este spectaculos.
Birourile de rent a car sunt peste tot, în aeroport, în hoteluri sau de sine stătătoare, pe străzi. Prețurile variază în funcție de mașină și timp, cel mai bun deal pe care l-am văzut a fost de o săptămână cu 60 eur / Fiat Panda. Cea mai scumpă mașină de care am întrebat a fost un Mustang decapotabil automat – 100 eur / zi.
Mașina noastră a fost ea însăși un obiectiv, am avut un Mini One decapotabil și turcoaz. A costat 120 eur pentru 3 zile, costul a fost un pic mai mare pentru că era automată (eu am permis doar pentru mașini automate). A inclus și asigurarea mașinii, mai puțin roțile, geamurile și condusul prost. Am fost amândoi înregistrați ca șoferi, chiar dacă eu am permisul de doar 9 luni. Am lăsat și un depozit de 300 eur.
Cea mai simpatică mașină.
Parcarea nu a fost nici ea o problemă, am găsit mereu un loc unde să strecurăm mașinuța – liniile albe delimitează locurile în care poți parca gratuit, dacă nu există alte specificații. O singură dată am plătit, în Puerto de Santa Cruz – 2.50 eur / 3 ore, în centrul orașului.
Ai grijă să verifici mașina când o iei, astfel încât să nu aibă julituri. Noi nu am verificat-o când am luat-o, iar pe zi ce trecea mai descopeream câte o zgârietură, îndoitură. Nu a fost nicio problemă în final, spaniolii sunt destul de relaxați, în general. Dar pe noi ne-a stresat un pic că nu am sesizat de la început.
A, și ai voie să conduci chiar dacă ai băut o bere sau un pahar de vin.
Am încercat să închiriem și scuter însă erau destul de scumpe – 30 eur / zi, similar cu mașina. Iar în orașele mici, cum era cel în care stăteam noi, ți-l dădeau pentru minim 3 zile – pentru că le aduceau special din orașele mai mari.
Transport în comun
Apoi am mai folosit autobuze – Tenerife are o rețea de autobuze care străbat lejer insula și fac legătura între cele două aeroporturi – Sud și Nord. Au traseele, inclusiv stațiile, și orarele în fiecare stație și sunt punctuale. Pentru plată ai două variante – fie plătești la șofer (aici e bine să ai bănuți mai mici, ne-am găsit o dată în situația în care nu avea să ne dea rest), fie îți cumperi un card pe care îl încarci cu bănuți și îl validezi la urcare. Pentru că noi am mers doar de vreo 3 ori cu autobuzul, am plătit de fiecare dată cash. Aici site-ul lor, pentru mai multe informații – www.titsa.com
A, și trebuie să fii atent când urmează stația ta (le anunță pe un ecran) și să apeși pe buton pentru a solicita oprirea – parada solicitada. Dacă nu sunt oameni în stație și dacă nimeni nu solicită o oprire, autobuzul își vede de drum. Pățit.
Am mai văzut și foarte mulți cicliști, mai ales pe drumul spre Masca care este super înclinat și cu curbe ac de păr. Nu îmi imaginez cum pot oamenii ăia să facă asta, dar urcau.
Cazare Tenerife
Pentru că insula-i micuță și mai călduroasă în sud, am avut un singur hotel pe toată perioada statului. L-am rezervat de acasă, cu booking.com.
Inițial am vrut în Playa de Las Americas, că acolo se auzea că se întâmplă acțiunea. Dar a fost efectiv plin (sau foarte scump). Așa că ne-am reorientat și am ajuns în Golf del Sur, la vreo 15 km de Las Americas. Și ne-a plăcut tare mult. Este o stațiune mai calmă, preferată a seniorilor englezi, cu hoteluri resort și nu tare multe lucruri de făcut. Asta dacă nu ești pasionat de golf, căci are un teren foarte arătos și întins de golf pe care practicau grupuri de golfiști (așa s-o zice?) în fiecare zi.
Muthu Royal Park Albatros
Este un hotel mare, de mă rătăceam de fiecare dată când trebuia să ajung înapoi în cameră. De tipul hotelurilor resort, cu multe camere și corpuri, restaurante și piscină. Dar a fost ok, camera drăguță, cu palmieri la fereastră. Nimic extraordinar, dar confortabil și curat. Oricum, cred că majoritatea hotelurile din zonă au specificul ăsta de resort.
Mi-a plăcut tare însă de piscina încălzită – apa are o temperatură constantă de 25 C. Ceea ce este foarte cool, căci poți intra lejer încă de dimineață. Și mi-a mai plăcut faptul că, o dată pe zi, au transport gratuit către și de la Playa de Las Americas.
În incinta hotelului este și un mic-market, care se dovedește util când mai vrei o crănțănea.
Poți să îți ei și mic dejun de la ei, dar noi nu am avut.
Și este aproape de ocean și de restaurante, dar aici totul este aproape de tot.
Ce trebuie văzut / făcut musai?
(top din locurile și lucrurile pe care eu le-am văzut / făcut)
- El Teide. Este cel mai înalt munte din Spania (3718m), iar peisajul pe care l-a creat în jurul lui este chiar spectaculos. Stânci care stau în poziții nefirești, formațiuni din lavă, plante care există doar aici și niciunde altundeva în lume. Ne-a plăcut mult și, chiar dacă nu am reușit să ajungem în vârf din cauza vântului, tot a meritat drumul – care, apropo, este și el foarte frumos de parcurs.
- Masca – este un sătuc cocoțat pe niște stânci, prin munți. Din cauza poziției și a faptului că nu exista un drum până acolo, până în 1990 a fost un loc izolat. Acum drumul există, dar este o aventură – o șosea îngustă cu zeci de ace de păr, unde poți să te întâlnești uneori și cu autobuze.
- Playa de las Teresitas – situată în nordul insulei, este cea mai frumoasă plajă pe care am văzut-o în Tenerife. Are nisip galben și ape albastre, iar San Andres, cu casele lui colorate care acoperă dealul, își îndeplinește cu succes rolul de background
Ce-am mâncat și băut bun?
Mâncarea spaniolilor este una dintre preferatele mele! Abia o așteptam. Am mâncat tare bun, cred că am epuizat secțiunea de pește și fructe de mare a unui restaurant. Preparatele au fost destul de simple – calamari, creveți, pești la grătar, dar faptul că erau atât de proaspete le făcea așa de gustoase.
Unul dintre cele mai bune preparate a fost pește (doradă) în crustă de sare – crustă căreia i-au dat și un pic foc, pentru spectacol. Delicios.
Dintre preparatele tradiționale, ne-am îndrăgostit de papas arrugadas, pe care sigur încerc și eu să îi fac acasă. Sunt niște cartofi micuți, fierți în coajă în apă cu multă multă sare. Se servesc cu sosuri mojo, altă deliciozitate locală – sosuri din ardei roșu sau verde la care se adaugă coriandru, busuioc, usturoi, ulei și alte condimente care îl fac să fie atât de bun.
Am mai încercat paella, a fost ok, dar tot nu am devenit fan. Mai încercăm.
La băuturi, Tenerife iar are tradiție – am descoperit vreo două de care nu ne-am mai dezlipit. Una este Barraquito, un cocktail în straturi pe bază de cafea, cu alcool (dar se poate și fără) din categoria dulce. În fiecare seară, după masă, Barraquito era nelipsit.
Și după Barraquito, venea un pincho de ronmeil. Un liquor specific Insulelor Canare, făcut din trestie de zahăr și o cantitate de cel puțin 2% de miere. Ne-am întors cu vreo 5 sticle din licoarea asta. 🙂
Internet
Cu internetul n-ai fi zis că ar putea fi probleme, dar tare prost a mers. Nu știu sigur dacă era vina hotelului, în principiu acolo aveam mai multă nevoie de net și tot acolo constatam că nu merge. Sau poate era o problemă generală – așa ne-au explicat când am rugat să ne ajute. Iar seniorii rezidenți nu țin așa tare să aibă net.. așa că nu era chiar o prioritate. În rest, recunoscători Uniunii Europene pentru roaming.
Ce am cumpărat?
Tenerife este un mare cultivator și procesator de aloe vera – așa că am cumpărat niște produse cosmetice din planta asta vestită. Apoi, bineînțeles, am adus borcănașe cu deliciosul sos mojo și sticle de ronmiel. Și brânză maturată sau pepperoni picanți. Ca să nu ieșim din vacanță deodată.
Pe lângă astea, mai poți cumpăra multe produse care au la bază piatra vulcanică – bijuterii, măști, săpunuri.
Bani & costuri
La bănuți lucrurile sunt simple – moneda este euro, bancomatele sunt cât se poate de dese, iar cu cardul se poate plăti în majoritatea locurilor.
Noi am avut cash, singura dată când am plătit cu cardul a fost pentru închirierea mașinii.
Overall, Tenerife mi s-a părut mai accesibilă ca prețuri față de Spania continentală. Bugetul nostru total pentru o săptămână a fost de 1600 euro, pentru 2 persoane – incluzând avionul și hotelul.
Am adunat aici câteva cheltuieli orientative.
Este periculos?
Absolut deloc. Pe lângă asta, cred că Tenerife este locul cu cei mai puțini cerșetori / oameni fără casă pe care l-am văzut vreodată.
Ghid de vacanță:
Canary Islands, Lonely Planet, a 7a ediție, publicată în ianaurie, 2020
Nu uita să te abonezi la newsletterul În Sandale, care să te anunțe când apar articole noi pe blog. Și mi-ar plăcea să ne împrietenim și pe Instagram și Facebook. ?