Columbia are o grămadă de orașe și sătuce coloniale, care au fost declarate Patrimoniu Național și care mustesc de istorie, cultură, arhitectură și aer boem. Rețeaua Satelor de Patrimoniu este o inițiativă a Ministerului Turismului care vrea să promoveze 17 localități  din țară, caracterizate prin faptul că au o arhitectură specifică, o cultură autohtonă, gastronomie proprie, se dezvoltă într-un mediu natural și care păstrează intactă o parte din istoria Columbiei.

Programul se dovedește unul benefic, în urma lui, în martie 2019 – când am mers noi, aceste orășele înregistraseră o creștere a fluxului de turiști cu 26,6% față de anul precedent.

Din program fac parte: Aguadas, Barichara, Ciénaga, El Jardín, Guadalajara de Buga, Jericó, Monguí, Honda, Playa de Belén, Salamina, San Juan Girón, Villa de Guaduas, Santa Cruz de Lorica, Santa Cruz de Mompox, Santa Fe de Antioquia, Villa de Leyva, El Socorro.

Noi am reușit să vedem doar două dintre cel 17 incluse în acest La Red de Pueblos Patrimonios.

Villa de Leyva este primul în drum. Este unul dintre sătucele coloniale ale Columbiei, foarte bine conservate. Este renumit pentru piațeta imensă de aici și pentru arhitectura păstrată intactă de sute de ani.

Cum ajungi la Villa de Leyva.

Deși ai zice că este aproape de Bogota, la aprox. 160 km, ne-a luat vreo 5 ore să ajungem, dintre care aproape 2 am stat în traficul din capitală. Am luat un autobuz, în jurul prânzului, direct din Salitre (unul dintre cele două terminale din Bogota, situat mai în centru), pentru care am plătit 25000 COP de persoană. (7 eur )

După multe opriri și-o ploaie care ne-a însoțit pe drum, am ajuns în Villa de Leyva pe înserat.

Sunt mai multe astfel de autobuze pe zi, cu rute diferite. Noi ne-am prezentat direct la terminal și am ales următorul autobuz, având grijă să fie unul direct.

Unde am stat.

Hotel Antonio Nariño

Hotelul la care stăteam era la 5 minute de mers pe jos de locul unde ne-a depus autobuzul. Este amenajat într-o casă fency, colonială – ca mai toate clădirile de pe aici. Villa de Leyva este destul de mică, e complicat să fie ceva departe de altceva. Dar hotelul era chiar central, pe o strada animată.

La întrebarea noastă dacă e periculos pe-aici, băiatul de la recepție ne-a zis să stăm liniștiți cu o expresie de – ăștia toți care vin de la Bogota tare mai sunt speriați.

Orășelul a fost fondat în 1572 de Hernan Suarez de Villalobos și a devenit repede locul preferat de relaxare și odihnă pentru nobili și militari.

Acum este o destinație turistică în toată regula – sunt mute boutique hotels, restaurante gourmet cu mâncăruri sofisticate și magazine cu suveniruri.

Mult mai încrezătoare în satul ăsta, dimineața ies singură la plimbare. Este un loc încremenit în timp, declarat Monument Național încă din 1945.

Plaza Mayor

Este cea mai mare din Columbia plaza din Colombia. Are 120 m x 120 m și este destul de goală – o întindere de pavaj cu pietre masive, întrerupt doar de o fântână care pare că se cam pierde în ditai spațiul ăsta. Fântâna asta i-a alimentat cu apă pe locuitori timp de vreo 400 de ani.

Pe laturile pieței să înșiră diverse alte clădiri, coloniale și ele. Primăria, hoteluri, magazinașe, muzee – sunt adunate și ele aici.

Iglesia Nuestra Señora del Rosario

Piața este goală acum, însă este activitate intensă la Iglesia Nuestra Señora del Rosario. Azi este Miércoles de Ceniza, miercurea cenușii, care dă startul Postului Paștelui. Așa că toți sătenii se încolonează în Biserică și așteaptă să li se deseneze, cu cenușă, crucea pe frunte. Avem să îi văd mai toată ziua purtând-o cu mândrie.

Biserica a fost construită în 1608 și nu s-a schimbat prea mult de atunci – este destul de austeră. Cu o arhitectură în stil baroc, clădirea adăpostește un altar sculptat în lemn și acoperit cu aur.

Cum ne-am petrecut timpul.

Activitățile de aici s-au rezumat la plimbatul pe străzi, participarea la ceremonia de la Biserică și lenevitul prin cafenelele primitoare.

Asta pentru că noi suntem leneși și ne place. Există totuși și câteva muzee sau case memoriale.

Îmi pare rău că nu am ajuns însă la Pozos Azules – piscinele albastre, care sunt la vreo 2 km de Villa de Leyva și unde poți înota. Sunt două piscine nu tocmai naturale, dar cu o apă care se pare că își schimbă culoarea în funcție de temperatură.

Alte lucruri pe care e mai poți face din Villa de Leyva sunt drumeții, plimbări cu caii sau cu bicicletele, rafting.

Noi însă am stat doar o zi, chiar mai puțin, așa că ne-am bucurat de sătuc.

Căci urma să plecăm de aici la Barichara!

Să ajungi de la Villa de Leyva la Barichara, nu-i chiar simplu. Drumul l-am făcut din 3 segmente.

• Villa de Leyva – Abrucar (7000 COP / pers)
• Abrucar – San Gil (30000 COP / pers)
• San Gil – Barichara (5200 COP / pers)

La Barichara mi-a plăcut mai mult, este locul preferat de filmare al producțiilor din Columbia. Cum mai fac vreo telenovelă sau vreun film despre vremuri vechi, cum se instalează aici. Au și de ce, se zice că este cel mai drăguț loc din Columbia.

Orășelul arată proaspăt scos din cutie, e un sătuc colonial cu străzi pavate și înclinate, căsuțe albe imaculate, cu acoperișuri roșii – ruginii, cu flori care atârnă de pe la balconașe. Clădirile pe aici au fost construite acum vreo 300 de ani, dar încadrarea orășelului la categoria Monument Național a adus și o serie de restaurări intense.

Am ajuns pe înserat și am coborât la hotel, căci era în vale. 🙂

Unde am stat?

Am stat la Hotel Hicasua y Centro de Convenciones. Aici deja ne-am răsfățat, am trecut de la case coloniale la un fel de finca. Aveam terasă proprie, o priveliște superbă, piscina care a făcut toți banii și un restaurant cu mâncăruri sofisticate. Pe noapte am plătit 41 euro

Activități.

Și aici ne-a cuprins leneveala rurală și nu ne-am deplasat prea tare. Iar, orașul era destul de gol când am mers, înțeleg că în weekend-uri străzile se populează mai mult. Dar ne-a plăcut așa, în două zile deja știam de unde să luăm bere mai ieftină, unde sunt farmaciile (pentru crema de soare) și care e crâșmă preferată a localnicilor.

La birtul ăsta sătesc, Los Amigos, am asistat și la un meci de bolo criollo! Un fel de bowling, doar că se joacă pe o pistă de nisip cu o lungime de vreo 25 de metri și constă în doborârea a trei bețișoare din lemn, aruncând o bilă care pare grea, de la distanță prestabilită.

O fost seara mea preferată, dacă ajungi la Barichara, fă-le o vizită.

Este un sport iubit în special în zona Santander, care se joacă în timp ce bei bere, în compania prietenilor veseli și cu muzica dată tare. Aici, la Los Amigos respectau toate regulile.

Catedrala Immaculate Conception

Catedrala este pe o latură a parcului din centru și pare super înaltă printre căsuțele astea mici. Poți face o vizită aici

Ca și în Villa de Leyva, ai o multe activități outdoor pe care le poți face – hiking, plimbări, tururi cu tuk-tuk-ul sau poți ajunge la San Gil, care este capitala sporturilor extreme din Columbia.

Nu uita să te abonezi la newsletterul În Sandale, care să te anunțe când apar articole noi pe blog. Și mi-ar plăcea să ne împrietenim și pe Instagram și Facebook. ?