Nu știu de ce mi-a luat atât de mult timp până să merg în Balcani! Poate pentru că destinațiile care par prea la îndemână sunt lăsate mai mereu la marginea listei de opțiuni. Sau poate mi se părea că apucăturile și peisajele sunt prea apropiate și cunoscute, că este cam „prăfuită” zona și nu este nimic nou de descoperit.

Lacul Ohrid, Macedonia de Nord

Oricare ar fi fost motivele care m-au determinat să stau departe de țările vecine, au fost cât de poate de greșite.

Cert este că am avut așa o surpriză și mi-au plăcut atât de mult țările din Balcani încât le recomand cu încredere, oricând revine întrebarea „pe unde să mai călătoresc eu?”. Mai ales când există și o rulotă în ecuație. 🙂

Mostar, Bosnia și Herțegovina

*disclaimer: mă refer des la autorulotă drept rulotă sau ruloțel. Deși cunosc diferența dintre cele două, nu îmi place să includ auto în numele mașinii, la care mă raportez ca la o ființă. 😂 

Pe blog sunt mai multe resurse despre Viața la autorulotă sau Trasee cu autorulota pe care le-am făcut.

O să ai parte de supradoză de priveliști și peisaje uluitoare. Orice poate să își treacă prin cap în materie de activități outdoor. Orașe vechi care pare că își fac un obiectiv din a-ți termina memoria telefonului. Mâncare delicioasă și onestă, completată de viață de noapte ca la carte.

Perast, Muntenegru

Plus istoria! Jur că îmi pare că m-am întors mai cultă, de la galeriile, buncărele și muzeele în care am pierdut ore. Se zice că Balcanii au produs mai multă istorie decât pot consuma.

A fost o călătorie surprinzătoare, de la o țară la alta, pentru care clar este nevoie de mai mult timp.

Tirana, Albania

Atitudine față de off-camping în Balcani

În principiu, cam prin toate țările din Balcani, off-camping-ul nu este oficial permis, însă este intens tolerat. Și destul de practicat. Cam cum se întâmplă și în România.

Am stat în parcări, pe margini de drum, în parcări de supermarket sau de hotel, pe mal de râu sau în porturi. Nu ne-a gonit nimeni, ba chiar, de cele mai multe ori, ne-am simțit bineveniți.

Ruloțica parcată pe mal de Ohrid, Macedonia de Nord

Singura apucătură de care să ții cont este că oamenii ăștia prin Balcani, cum au multe mașini și nu la fel de mult spațiu, eficientizează la maxim parcarea. Mai exact, te blochează de nu te vezi. Așa că, dacă ai de gând să pleci, să te asiguri că te poziționezi corespunzător pe ieșire.

Dintre toate Muntenegru mi s-a părut cea mai reticentă la off-camping, iar Albania cea mai permisivă. Bine, în Albania este legal și o practică preferată a localnicilor.

Prizren, Kosovo

Cât de sigur este în Balcani cu autorulota?

Niciuna dintre țările traversate nu a avut nici măcar un iz de pericol. Nu ne-am simțit în nesiguranță și nici nu au existat incidente. Cu excepția unei situații la Ohrid, când cineva dădea târcoale mașinii, în miez de noapte. Am povestit mai mult în secțiunea dedicată Macedoniei de Nord. Dar a fost un incident izolat și nu reflectă experiența per total.

Am mai avut grijă ca, înainte să alegem un loc de pe Park4Night, să citim toate review-urile și să evităm pe cele unde existau îndoieli cu privire la securitate sau se pomenea de vreo spargere de mașină.

Mlinčići, Bosnia și Herțegovina

Alimentarea cu apă în Balcani

Am găsit apă fără probleme – am umplut rezervorul de la stațiile de alimentare cu carburant, de la spălătorii, de la restaurante sau chiar de la un magazin la colț de stradă.

Oamenii au fost foarte săritori când a venit vorba de apă – cred că este și o trăsătură culturală, la musulmani am văzut des această disponibilitate de a oferi mereu apă sau mâncare. Nu numai că niciodată nu au cerut bani, dar nici nu au vrut să accepte nimic.

Altfel, nu am găsit prea multe alte facilități pentru autorulote, în afara campingurilor. Pe autostradă în Albania, la câteva stații de alimentare, am văzut semnul de deversare pentru RV-uri. Dar nu am apucat să testăm, când am avut noi nevoie, nu s-au mai arătat astfel de servicii.

Gjirokaster, Albania

Detalii tehnice pentru călătoria prin Balcani cu autorulota:

Internet în Balcani:

Citisem despre Serbia și Albania că ar avea niște cartele pre-paid care nu au incluse costuri de roaming, Doar că în Serbia mi-au spus că nu au așa ceva (engleza doamnei nici nu era ce mai bună), iar în Albania am ajuns mai pe la final.

Soluția pe care am găsit-o, pentru a nu cumpăra de fiecare dată o cartelă nouă de telefon, a fost să folosim internetul mobil al lui Răzvan, de la Digi. Au prețuri nesperat de bune, le poți verifica foarte ușor pe site. Ani lumină față de Orange-ul meu.

Minunatul Jajce, Bosnia și Herțegovina

În total, nota de plată a fost 10 euro – în condițiile în care a făcut și hot spot pentru mine, iar eu am avut vreo 3 seri când a trebuit să particip la niște cursuri online (2 ore pe seară). Deci, poate că nu am ținut non-stop netul conectat, dar de fiecare dată când am avut nevoie l-am folosit. Cu astfel de costuri, mă bate gândul să mă mut si eu la Digi.

Singura țară unde am cumpărat cartelă a fost Bosnia și Herțegovina. Am detaliat pentru fiecare țară în parte cât a costat internetul.

Canionul Matka, Macedonia de Nord

Carburantul:

Pentru acest traseu am avut nevoie de 5 sesiuni de alimentare. În afară de România, am mai alimentat în Bosnia și Herțegovina, Albania și Macedonia.

Prețurile au variat între 1.2 euro și 1.8 euro / litru. Cel mai scump carburant a fost în Albania, iar cel mai accesibil în Macedonia de Nord și Bosnia & Herțegovina.

Preț plin – aprox. 60litri

Cascada Kravica, Bosnia și Herțegovina

Traseul prin Balcani cu autorulota:

Cum scriam și mai sus, țările pe care le-am inclus în traseu au fost Serbia (mai mult de tranzit), Bosnia și Herzegovina, Muntenegru, Kosovo, Albania, Macedonia de Nord și Bulgaria, doar ca tranzit.

Mai exact, traseul nostru a arătat așa:

Oradea → Novi Sad → Tarvnik → Jajce → Sarajevo → Mostar → Blagaj → Cascada Kravica → Perast → Kotor → Porto Montenegro → Lovcen National Park → Pristina → Prizren → Tirana → Berat → plaja Drymades → plaja Borsh → Gjirokaster → Ohrid → Canionul Matka → Skopje

Palatul Vulturul Negru, Oradea

Pe balcanica Slovenie am vizitat-o într-o tură anterioară, tot cu autorulota. Am documentat traseul într-un articol separat, care poate fi citit aici. 😊

Altfel, traseul nostru a fost pe principiul „cunoscut și turistic”, am încercat să ajungem prin punctele celebre, de unde vedeam des poze. Mi-ar plăcea să revenim totuși și pe niște trasee „off the beaten track” sau “din plajă în plajă”.

Sinagoga Neologă Zion, Oradea

Mică deviere de la traseu: Oradea

Pentru că am plecat direct de la Electric Castle, am început călătoria cu o oprire în Oradea, pe care tot voiam să o văd de ceva vreme.

Și care mi-a plăcut atât de tare! Tot ce se spune și se arată despre Oradea este adevărat. Punctul forte al orașului este clar arhitectura! Clădirile sunt așa de frumos recondiționate și sunt multe, astfel încât să se potențeze unele pe altele și să se susțină.

Dar, la asta se adaugă și un vibe de oraș tânăr, mai ales spre seară, când terasele și restaurantele încep să zumzăie și să se aglomereze.

Astoria Grand Hotel, Oradea

Palatul Vulturul Negru, Oradea

Am încercat inițial să ne ținem de planul unui tur pietonal, listat pe niște afișe de pe stradă. Dar am abandonat când ne-am dat seama că la fiecare colț de stradă se arată și se dezvălui clădiri care de care mai interesante.

Plus că mai au încă „material”, sunt în continuare clădiri care își așteaptă resuscitarea. Se construiește intens și pentru a transforma malurile Crișului în locuri de petrecut timp liber.

Palatul Episcopal Greco Catolic, Oradea

Planul era să stăm câteva ore, dar am petrecut lejer aproape o zi pe străzi.

Am parcat aici – https://park4night.com/en/place/119287

Am ieșit din țară pe la Arad / vama Vălcani, care are program scurt – până la ora 20.00.

Palatul Moskovits Miksa, Oradea

Serbia

Pe Serbia doar am tranzitat-o, însă mi-a plăcut așa de mult al Novi Sad, încât mă gândesc serios la o tură mai detaliată.

Clădirile frumoase din Novi Sad, Serbia

Taxe de drum:

Serbia practică sistemul de toll, taxarea la intrarea și ieșirea de pe autostrăzi. Am plătit de fiecare dată, fără probleme, cu cardul. Trebuie doar să ai grijă să intri pe benzile semnalizare cu plată numerar/card.

Pe traseul nostru am plătit de două ori – 20, respectiv 9 lei.

O altă taxă pe care ar fi trebuit să o plătim era taxa de ieșire din țară (sau nu știu exact pentru ce era, dar se plătea la ieșirea din țară). Pentru că se putea doar cash, în dinari sau euro, și noi nu aveam de niciunele – ne-au lăsat să trecem așa. Nici vreun ATM nu aveau pe aproape.

Monumentul victimelor raidului din Novi Sad

Internet: roaming de Digi – 0,0009 euro / Mb

Moneda: Dinar sârbesc. Când am mers noi 1leu era egal cu 25dinari. Nu am scos deloc bani în Serbia, am plătit peste tot cu cardul.

Deși Google zice că ar fi mai rapid să ajungem în Bosnia și Herțegovina prin Ungaria, am preferat să alegem ruta prin Serbia, pentru că voiam și o oprire la Novi Sad.

Novi Sad și Dunărea

Petrovaradin Fortress, Novi Sad

Novi Sad

Oradea – Novi Sad: 308km

Despre Novi Sad se zice că este așa, o Atenă a Serbiei. Este într-adevăr un oraș foarte divers! Primul lucru pe care l-am observat pe aici este că au o reală cultură a mersului pe bicicletă. Doamne în vârstă, tineri, corporatiști, toți se dau cu bicicleta și pare că orașul nu numai că nu este deranjat, dar este și prietenos cu astfel de apucături.

Monumentul emblematic al orașului este Cetatea Petrovaradin, care numai ce găzduise unul dintre cele mai cunoscute festivaluri de muzică din Europa – Exit Festival.

Când am ajuns noi, tocmai strângeau schelele și scenele. Mă rog, cetatea are și ea ceva importanță istorică, nu numai pentru festival. Dar eu am reținut doar că are foarte multe tuneluri și undeva la 16 km de coridoare subterane.

Centru de Novi Sad, Serbia

Mai mult am fost impresionată de clădirile din centru, foarte dantelate și pictate în culori pastelate. Unele dintre ele erau în renovare, dar asta nu afectează prea mult și nu creează disconfort. Tot pe aici sunt o grămadă de terase și restaurante unde poți mânca ceva ćevapi – un fel de mici cu care se mândresc sârbii.

Am petrecut noaptea aici – https://park4night.com/en/place/493907

Este o parcare publică lângă centru comercial Promenada (au și ei). Am stat fără probleme.

Cool graffitti în Novi Sad

Bosnia & Herțegovina

Mi-a plăcut foarte foarte mult țara asta! A fost așa o surpriză! O combinație care nu te lasă deloc nepăsător de natură copleșitoare, orașe chipeș-fermecătoare și istorie care, efectiv, te doare. Fizic te doare! Și chiar dacă nu o cunoști pe istoria asta – ți-o spun străzile, graffitti-urile, urmele de gloanțe păstrate ca martori, monumentele și memorialele.

Mostar, Bosnia și Herțegovina 

Este o țară primitoare și sigură. Găsești aici un mix de musulmani, creștini și evrei, care se reflectă lejer în atmosferă: în mâncare, cultură și arhitectură. Destul de liberă (cu excepția Mostar-ului) și accesibilă, cred sincer că merita mult mai multă atenție și mai multă cunoaștere.

Taxe de drum:

Nici aici nu am avut o vignetă clasică, dar am plătit la intrare și ieșirea de pe autostradă. Am folosit cardul, deși există și opțiunea de plată cu numerar.

Am plătit 11KM (29lei)

Drumurile nu sunt rele în Bosnia & Herțegovina, dar se circulă foarte încet – ca regulă  generală.

Picnic în Bosnia și Herțegovina 

Moneda: Marcă bosniacă convertibilă. Pe care o prescurtează de obiciei cu KM (uneori BAM) și care ne confuza la început, căci îi traduceam în kilometri. Rata de schimb era undeva la 10lei = 4KM. Pentru rate actualizate vezi xe.

ATM-uri găsești peste tot, dar au o taxă de retragere – între 10KM (25lei) și 8KM(20lei). Am scos câțiva bani, deși în majoritatea locurilor am putut plăti cu card.

Internet: de aici am cumpărat o cartelă de internet, mi s-au părut chiar ieftine. Au pachete speciale pentru turiști la BH Telecom, eu am ales unul basic – 15GB / 10 zile – 20KM (50lei). A mers foarte bine peste tot.

Jajce, Bosnia și Herțegovina

Traseul în Bosnia și Herțegovina:

Travnik → Jajce → Sarajevo → Mostar → Blagaj → Cascada Kravice

Travnik

Novi Sad – Travnik: 360km

Este un orășel micuț, tare plăcut pentru a petrece pe aici o zi. Este faimos pentru brânza de oaie și pentru Ivo Andric, autor bosniac, câștigător al premiului Nobel, care s-a născut pe aici.

Există și o fortăreață, desigur. Înțeleg că a fost ridicată ca să îi apere de otomani, dar nu pare că a făcut o treabă prea bună. Că mai în centru se ridică semeață o tare drăgălașă moschee, cu un mini-bazar atașat.

Travnik, Bosnia și Herțegovina | Balcani cu autorulota

Mai este și zona Plava Voda (Apa Albastră) un râu micuț, petrecut de multe poduri.  O doamnă ce vindea macrameuri, ne-a explicat, teatral și prin semne, că o să murim dacă bem apă din el. Noi nu manifestasem vreo intenție, dar cine știe câți turiști ce păreau sănătoși la cap s-au repezit cu cănuța la râu.

Dacă chiar te pălește setea, sau chiar și foamea, pe malurile apei sunt restaurante și terase cât cuprinde. Adică, la propriu.

Plava Voda, Travnik

Orașul cu totul are aer de vacanță și turism! Îl ajută mult și munții care îl înconjoară.

Am petrecut noaptea aici – https://park4night.com/en/place/377466 

Este parcarea unui supermarket Bingo, locurile de parcare mai drepte sunt chiar în fața intrării. Inițial am parcat unde am găsit, iar apoi, după ce Bingo s-a închis și parcarea s-a eliberat, ne-am mutat. Zona este luminată, liniștită și chiar s-a simțit sigură. Poți merge lejer pe jos până în centru.

Bazarul din Travnik

Travnik, Bosnia și Herțegovina

Jajce

Travnik – Jajce: 67km

Jajce este o așezare superbă, posesoare de cascadă urbană și împrejmuită de ziduri groase, urcate pe niște dealuri. Sunt două râuri aici care să întâlnesc, iar unul se aruncă, cu spectacol sub formă de cascadă de 21m înălțime, peste celălalt.

Zidurile de cetate aleargă pe dealuri prin Jajce

Există și o platformă în fața cascadei, unde poți să stai și să te lași stropit. Intrarea costă 10KM / adult (vreo 25lei), dar dacă nu vrei, poți să vezi cascada la fel de frumos și de sus.

În prima săptămână din august vin niște băieți cu niște țigle lipsă, care se aruncă în cascadă. În principiu sunt divers profesioniști, dar totuși… Noi i-am ratat, nu se făcuse încă august.

Le cascade, Jajce

Toată zona este însă foarte frumoasă – ne-a plăcut așa mult căci am petrecut mai multe zile pe aici. La câțiva kilometri (era să scriu km) de Jajce sunt și niște lacuri cu apă super curată, înconjurate de munți.

Zona este populară printre bicicliști, picnicari, familii sau alți plimbăreți. Definiția perfectă a ieșitului la iarbă verde.

Și, printre toate astea mai e și Mlinčići, o colecție așa de drăgălașă de vreo 20 de mori de apă mici.

Micile și minunatele mori de la Mlinčići 

Am înnoptat aici – https://park4night.com/en/place/56027

Pe durata zilei devenea destul de aglomerat, cu multe mașini care parcau aproape. Dar spre seară se elibera. Sunt și câteva restaurante și terase în zonă. Sau poți să petreci o seară liniștită pe marginea lacului, cu scaunele și berea din dotare, nu se plânge nimeni.

Cu autorulota în apropiere de Jajce

Sarajevo

Jajce – Sarajevo: 157km

Sarajevo este un oraș presărat peste dealuri, în care sunt atâtea de făcut, chiar și numai într-o o oprire de câteva ore.

Te plimbi prin centrului vechi, mai arunci un ochi pe marfa expusă în bazarul acoperit, bei o cafea tradițională sau mănânci niște grătar, la fel de tradițional, mai dai de o sinagogă, o biserică – fiecare după orientări sau apucături.

Sarajevo, văzut de sus

Oricum, pare orașul că s-a străduit tare să rămână în conștiința publică. Nu întotdeauna cu evenimente prea vesele – faimosul asasinat care a dat pretext de război mondial, jocurile olimpice din 1984 sau genocidul și războiul brutal din anii ’90.

Podul unde Gavrilo Princip i-a ucis pe Franz Ferdinand și pe soția sa, pretext pentru Primului Război Mondial. 

Am stat aici – https://park4night.com/en/place/164663

Parcarea este întinsă, găsești lejer locuri. Este în apropierea unui hotel, imediat ce treci calea ferată, ceea ce o face să fie (sau cel puțin să se simtă) sigură. Noi nu am avut probleme.

Totuși, până să intrăm în oraș am ajuns pe niște străduțe înguste și extrem de în pantă, de pe care nu am mai putut efectiv să ieșim. A trebuit să mergem cu spatele și să întoarcem într-o curte care își lăsase porțile deschise. Am chinuit un pic rulota.

Am folosit bicicletele pentru a ajunge în centru, drumul a fost destul de accesibil.

Sarajevo, Bosnia și Herțegovina

Mostar

Sarajevo – Mostar: 130km

Drumul de la Sarajevo la Mostar este absolut superb, așa că să ai grijă să îl faci pe lumină, ca să te bucuri din plin de peisaje.

Dacă Jajce și Travnik sunt parte din teritoriul Bosnia, Mostar este cel mai atrăgător și turistic oraș din zona Herțegovina. Poate chiar din țară. Prima poză care apare atunci când cauți BiH pe net, sigur va fi cea cu faimosul pod din Mostar.

Adică acest pod – Stari Most, Mostar

Centru vechi din Mostar este chiar micuț, dar foarte concentrat – ca un sirop. Am ajuns seara și am fost întâmpinați de o multitudine de lumini și luminițe, magazine, zumzet, terase și restaurante – majoritatea s-au închis la 11.00. Și, peste toate, arcuit și măreț – Stari Most, acest cel mai vânat pod din Balcani.

Străzile din Mostar, Bosnia și Herțegovina

Podul este lucios și alunecos de la cât a fost lustruit de pantofi. Și nici panta nu îl face prea prietenos cu mersul, faci pași cam nefirești până reușești să treci pe malul celălalt. Stari Most este protejat Unesco și a fost construit între anii 1557 – 1566, cu ordin clar de la Suleiman Magnificul, chiar el.

Podul a fost distrus în 1993 de un atac al croaților, dar reconstruit și redeschis ulterior, în 2004. Structura de acum este copie foarte apropiată variantei originale.

Kriva Ćuprija, un alt pod drăguț din Mostar

Mai sunt și altele de făcut pe aici, nu numai poduri și restaurante. Poți să te dai cu barca pe Neretva (râul peste care s-au ridicat podurile), poți să te arunci în apă (există o platformă specială), să admiri moscheile sau să vizitezi Hammam Museum – muzeu dedicat băilor publice turcești.

Am stat aici – https://park4night.com/en/place/171556#review-4033975

Loc mai bun nici nu ne-am fi putut dori. Parcările mai apropiate de centru, nu doar că erau plătite, dar păreau foarte înghesuite și greu accesibile. Am folosit bicicletele până în centru – și seara, și în timpul zilei. Pe jos am fi făcut cam 30 minute.

Și, încă o dată, podul din Mostar

Blagaj

Mostar- Blagaj: 13km

La Blagaj am oprit numai câteva ore, pentru a vedea un (o?) tekke, o casă spirituală dervișească. Este plasată frumos, pe malul râului Buna, care se cam întrece cu gluma cu apele lui turquoise. Dervișii se pare că adresează o componentă mistică a islamului, unde zgâitul contemplativ la natură are rol important, și de-asta au pus tekke-ul în loc idilic, fix lângă peștera de unde izvorăște râul.

Tekke-ul de la Blagaj, Bosnia și Herțegovina

După ce vizitezi casa, care a prins un ușor iz de mucegai, între noi fie vorba, poți să mergi și cu o bărcuță trasă pe o sfoară, în peșteră, ca să asiști la perpetua naștere a râului. Altfel, poți să stai la unul din multele restaurante din zonă.

Orășelul este și el simpatic, dar era efectiv pustiu, în miez de zi, când am ajuns noi, Erau și niște călduri nu chiar pașnice, e adevărat.

Am parcat aici – https://park4night.com/en/place/368184

Am mers pe jos până la tekke.

Bărcuță pe sfoară, la Blagaj 

Cascada Kravica

Blagaj – Cascada Kravica: 45km

Ce binevenit a fost timpul petrecut aici!! Zilele deveneau din ce în ce mai călduroase și tânjeam efectiv după o bălăceală. Cascada este ca o poveste și faptul că poți să ai tot felul de activități pe aici o face o oprire perfectă.

În primul rând, poți să faci baie! Cascada creează un fel de piscină unde apa este curată, răcoroasă și cu adâncimi pentru toate gusturile.

Cascada Kravica, Bosnia și Herțegovina

Apoi, poți să bei o bere cu căderea de apă în ochi, ceea ce pentru mine a fost highlight-ul vizitei. Era ca și cum terasa avea cascada proprie și personală.

Sau poți să stai la unul dintre restaurantele din zonă – nu au ei cine știe ce mâncare și nici nu poți plăti cu cardul, dar sunt o opțiune dacă ai nevoie de o gustare.

Intrarea la Kravica costă 50 lei (20KM) și poate fi plătită cu cardul.

Mulți oameni în apă la cascada Kravica

Am stat aici – https://park4night.com/en/place/140254

Există o parcare cât se poate de generoasă la intrare. Dar cum noi nu prea am știut la ce să ne așteptăm,  am parcat pe marginea drumului, înainte să ajungem la ea. Mai era acolo un van și ne-am gândit că stăm cu cei din neamul nostru.

Există și un camping chiar lângă cascade, ne-am plimbat puțin pe acolo. Arăta drăguț, iar băile erau impecabile.

Muntenegru

Într-un spațiu așa micuț, Muntenegru a înghesuit o grămadă de atracții și locuri frumoase de văzut: canioane amețitoare, serpentine, plaje, orășele superbe. Ca să nu mai zic de munți.

După cum îi zice si numele – țara este un munte continuu. Lucru pare poate părea bun și frumos, la început. Dar când tot drumul este o serpentină continuă, devine ușor amețitor. La propriu.

Superbul Perast, Muntenegru

Este a doua oară când ajung într-un road trip prin Muntenegru și, deși țara are, fără îndoială toate meritele, am simțit-o și atunci, și acum, ușor arogantă. Parcă îi lipsește acel spirit cinstit balcanic.

Poate mi se pare așa și pentru că nu sunt chiar atât de permisivi cu off campingul, orășelele de la mare nu sunt chiar cele mai accesibile, iar parcările pot costa și 30euro / zi.

Kotor, Muntenegru

Mă rog, pentru toate există motive obiective – munți peste tot, spațiu puțin pentru așezări, orașe superbe la care toată lumea vrea să ajungă.

Taxe de drum: În Muntenegru nu am plătit nicio taxă de drum, nici vignetă.

Moneda: euro. Deși Muntenegru nu este (încă) membră a Uniunii Europene, folosesc euro. Are totuși un statut de stat candidat sau ceva de genul ăsta. După ce și-au declarat independența au aplicat, în 2008, pentru a fi stat UE. 16 ani mai târziu…..

Internet: Și aici am folosit netul de la Digi. Tarifele au fost de 0,0015 E/MB.

Perast de sus, Muntenegru

Traseul în Muntenegru: 

Perast → Kotor → Porto Montenegro → Lovcen National Park

Persat

Cascada Kravica – Perast: 181km

Perast este un orășel-sat absolut superb. Deși are numa’ o stradă principală, reușește să găzduiască 16 biserici și 17 palate, dintre care două por fi vizitate – Perast Town Museum și Biserica Sf. Nicolae.

Și, dacă nu era de ajuns, Perast a zis să se extindă puțin și pe mare, cu două insulițe la fel de fotogenice și prețioase. Poți ajunge la ele după o scurtă plimbare cu barca, pentru care vei plăti 5euro.

Our Lady of the Rock Island, Perast 

Mai interesantă este Our Lady of the Rock Island, insulă creată artificial pe locul unde au găsit o icoană și unde au ridicat o biserică care să marcheze momentul.

Alături de Kotor, a fost, cândva, acum câteva sute de ani parte din Veneția.

Locul este chiar special, și ne-am plimbat în sus și în jos de o grămadă se ori. Am și făcut o baie, mai puțin eu, mai mult Răzvan.

Însă, când vine vorba de locuri de parcare sau trafic – lucrurile nu mai stau așa de armonios. Am reușit să parcăm ruloțelul în capătul unui șir luuuuung de mașini, pe strada care ține malul, dar care nu intră prin localitățile astea minunate și mici.

Golful Kotor este absolut superb

Am dormit pe aici – https://park4night.com/en/place/482390

Cred totuși că nu este chiar fix-fix acest loc, însă undeva în zona asta. Am înnoptat pe marginea drumului, lângă un mic golf cu apă superbă. A fost așa frumos dimineața să ne dăm jos din mașină să bem cafea și să facem o baie într-o apă clară și albastră.

Erau și câteva șezlonguri înșirate, ale familiei care locuia vis-a-vis. Au venit să ne spună că este ok să facem baie, dar nu putem sta pe scaune. Destul de corect.

Seara a întors și o mașină de poliție lângă noi, dar nu ne-au băgat în seamă.

Kotor văzut de sus, de la cetate

Kotor

Perast – Kotor: 12km

Kotor era așa de aglomerat când am ajuns, încât decis să oprim doar pentru scurt timp. Mai vizitasem acum câțiva ani, m-am consolat cu gândul ăsta. Dar dacă este prima dată când ajungi aici, nu ai nicio scuză să îl ocolești.

Orășelul este un labirint medieval de străzi pavate, biserici, cafenele și palate venețiene.

Cel mai bun lucru de făcut în Kotor este să iei calea zidurilor orașului și să urci până la ruinele fortăreței Sveti Ivan, 260m deasupra mării. Ai de urcat 1350 trepte, nu este chiar cea mai ușoară plimbare. Mai ales pe căldurile astea nebune – dar priveliștea de sus este magistrală.

Este și un cost de intrare de 15euro.

Zidurile orașului Kotor, poză de la prima vizită în Muntenegru

Defectul lui Kotor este popularitatea lui și faptul că se află pe traseul vaselor de croazieră, care nu numai că blochează priveliștea golfului, dar și revarsă aici mii de oameni în fiecare zi. Cel mai bine de vizitat este dimineața devreme sau seara.

Am mai oprit puțin și in Porto Montenegro, hub luxos din zonă unde cei uber bogați își păstrează superayacht-urile.

Golful Kotor, văzut de cel mai sus, din Lovćen National Park

Lovćen National Park

Kotor – Lovćen: 23km

Dar, oricât de frumos se vede golful Kotor de pe zidurile orașului, nu se compară cu priveliștea de sus de tot, de la Lovcen. Se pare că, pentru sute de ani, drumul ăsta nebun, care este un zig-zag continuu și care este cunoscut ca „Scara din Kotor”, a fost principala rută care lega Muntenegru de restul lumii.

În sec. 19, cuceritorii austrieci au construit un drum până pe vârful muntelui, drum care are 17km și care include o secțiune cu 25 de ace de păr. 😱😱

Scara din Kotor, în secțiunea ei bună și largă

Am avut îndoieli dacă să o apucăm pe drumul ăsta și nici când am ajuns la baza lui nu eram chiar convinși că va fi ok pentru ruloțel. Dar faptul că tocmai cobora o autorulotă mai mare ca a noastră ne-a dat cumva curaj.

Greșit! Problema nu este însă de la serpentinele amețitoare, ci de la faptul că drumul este extrem de îngust, are practic o singură bandă. Iar circulația se desfășoară intens în ambele sensuri, Așa am sfârșit prin a rașcheta rulota de parapet. Nu ceva foarte grav -am afectat stopul de pe partea dreaptă și o șină metalică laterală. Dar am fi putut să ne lipsim.

Telecabina care te duce la Lovcen National Park

Priveliștea este, într-adevăr foarte frumoasă, dar a fost stresant și nu l-aș mai face o dată. Mai ales că urcă tot felul de mașini, inclusiv van-uri și rulote.

În 2023 au adăugat și o telecabină – poate este o idee mai bună, dacă chiar vrei să urci cei 1348m deasupra nivelului mării.

Am mai făcu apoi o scurtă oprire în Podgorica pentru câteva cumpărături. Planul era să petrecem noaptea aici, dar cum nu fusese o zi prea bună și cum totul este închis în zilele de duminică în Muntenegru, am decis să mai înaintăm cât încă este lumină.

Am petrecut noaptea la Rozaje, în apropiere de granița cu Kosovo.

Poză făcută random prin Muntenegru, de pe marginea drumului

Kosovo

Kosovo a fost a doua mea țară preferată din turul ăsta, „destul de la egalitate” cu Bosnia și Herțegovina, BiH a scorat un pic mai bine pentru că am petrecut ceva mai mult timp acolo, am văzut mai mult.

Kosovo mi se pare că face pare din categoria țărilor de la care nu prea știi la ce să te aștepți, nu rulează prea des în feed-ul meu poze și informații despre această proaspătă națiune. Și de-asta a avut loc de surprindere.

Biblioteca Națională din Kosovo, Pristina 

Un prim lucru pe care l-am observat la țările din Balcani în general și la Kosovo, în special, este că oamenii sunt foarte frumoși. Aranjați, îmbrăcați cu stil, atenți la ei, senini, nu încruntați, nu cu uitături răutăcioase.

Poate nu cei mai vorbăreți – în sensul că nu generau neapărat conversații, dar foarte calzi și săritori în cazul în care aveai nevoie de ajutor sau voiai să pui o întrebare.

Prizren, Kosovo 

Un alt lucru preconceput cu care plecasem de acasă, valabil și pentru Kosovo și pentru Albania, era că sunt țări puternic musulmane. Și da, este adevărat că domurile moscheilor sunt dese și decorează frumos multe colțuri de stradă sau piațete și că nici bisericile nu lipsesc, dar nu se reflectă în populație și în viața de zi cu zi.

Pare că sunt la nivel declarativ asociați unei religii, dar rar vezi simboluri ca hijab-ul sau crucile.

Înainte de prima mea ieșire ‚în public” am mers special și m-am schimbat după regula pe care o aplic în țări religioase / musulmane – umeri și genunchi acoperiți. Eram cea mai îmbrăcată persoană de pe stradă.

Catedrala Maica Tereza, Pristina

Graffiti în Prizren, Kosovo

Catedrala Mântuitorului Hristos din Pristina, Kosovo

Taxe de drum

În primul rând, în Kosovo, ai nevoie de o asigurare extra pentru mașină. Sau să verifici dacă asigurarea ta include Kosovo – poate o exista vreo companie de asigurări care recunoaște și Kosovo.

Pe asigurarea asta o cumperi ușor din vamă, pe bază de pașaport și talon și card / numerar. Costă 15 euro și este valabilă 15 zile. Nu poți intra în țară fără ea, după ce o cumperi de la ghișeu, o prezinți vameșilor.

Alte taxe de drum nu am mai plătit, deși au autostrăzi și drumuri bune. Existau semnele de toll station, dar fie fuseseră scoase din funcțiune, fie încă nu le implementaseră. Nu mi-a fost foarte clar.

Stradă în Prizren, Kosovo

Și au și plăcuțe de înmatriculare proprii! Deși, sincer, nu cred că am mai fost în vreo țară până acum să văd atât de multe mașini cu numere străine. Elveția, Franța, Germania, Slovenia, Suedia – cred că numărul total al mașinilor înmatriculate în alte țări era egal cu cel al mașinilor cu numere RKS.

Pitorescul Prizren, Kosovo

Moneda: euro. Kosovo nu și-a mai bătut capul cu vreo monedă proprie, au adoptat direct euro, să știe o treabă. Ca și Muntenegru, în 2022 au aplicat și ei pentru statutul de stat membru UE, iar Uniunea Europeană i-a recunoscut drept candidați.

Am putut plăti cu cardul atunci când a fost chiar important – asigurarea la intrare în țară, la supermarket. Dar e musai să ai și niște cash.

Comisionul de retragere a fost 5euro, dar nu am încercat mai multe ATM-uri.

Internet: Tot pe net de la Digi – 0,0065 E/MB. Tarifele au fost un pic mai mari, dar tot a meritat.

Traseul în Kosovo:

Pristina → Prizren

Pristina

Rozaje – Pristina: 127km

Biblioteca Națională din Kosovo din Pristina

Mi-a părut așa incredibilă clădirea Bibliotecii Naționale din Kosovo din Pristina, încât am zis că musai trebuie să mă duc să văd. În imaginația mea domurile aveau o textură gelatinoasă care tremurau ca jeleurile în bătaia vântului.

Mă rog, la fața locului nu este chiar așa. Dar tot este impresionată, deși înțeleg că părerile sunt împărțite și unii o găsesc chiar urâtă. Eu nu sunt dintre aceia, mie îmi pare chiar specială.

Close up cu domurile de pe clădirea Bibliotecii Naționale din Kosovo

A fost făcută de niște arhitecți croați, are în total 99 (ce le mai era să facă încă unul, să aibă și ei cifră frumoasă, rotundă) de domuri de diferite mărimi și este acoperită în totalitate de o “plasă” metalică rigidă, care seamănă cu plasele de pescuit.

Pe lângă clădirea asta, Pristina nu are prea multe obiective turistice, în sensul de dicționar al cuvântului. Niște biserici mai mult sau mai puțin în lucru, muzee sau teatre.

Dar are ceva ce mie îmi pare mult mai important – atmosferă și istorie.

Catedrala Mântuitorului Hristos – biserică creștină ortodoxă sârbă neterminată,  construcția a început în 1992.

Spre seară barurile și terasele încep să se umple, bulevardul pietonal din centru se animează cu oameni care se mută în sus și în jos.

Sunt câteva puncte din care să încropești un traseu, dar cel mai bine este să te plimbi fără țintă, să te bucuri de vibe-ul celei mai noi capitale europene și să admiri graffiti-urile care acoperă clădirile cu apucături arhitecturale comuniste.

Fostul Hotel Union, renovat de United Colors of Benetton

Newborn Monument

A, și un alt monument (cam mult spus monument – dar, ok 🤷🏻‍♀️ ) care mi s-a părut interesant este NEWBORN Monument. El, în sine, nu este ceva extraordinar. Niște litere volumetrice care formează cuvântul newborn. Doar că ar o istorie și o semnificație frumoasă. A fost prima dată afișat în 2008, când țara s-a născut. 🎂

Literele erau vopsite în galben strălucitor, iar cetățenii scriau pe ele diverse mesaje. Apoi, designul a fost schimbat în fiecare an, cu tot felul de mesaje și simbolistă – la un moment dat a fost decorat cu steagurile țărilor care au recunoscut Kosovo. Sunt 107 țări care recunosc Kosovo, România nu este printre ele. Somalia, în schimb, da.

Newborn Monument, Pristina 

Totodată e meeting point și loc de petrecut vreme pentru localnici și turiști. Iar vis-a-vis este și un graffiti cu Dua Lipa, interpretă de muzică ușoară și șlagăre, născută în Kosovo.

Atât Pristina, cât și Prizren sunt orașe cu un trafic foarte greu. Abia de înaintam, totul era blocat. Așa că, în capitală, atunci când mai aveam vreo 30 minute de mers pe jos până în centru, am văzut o zonă de parcare liberă și ne-am oprit acolo.

Am întrebat pe cineva dacă este în regulă să parcăm și ne-a răspuns primitor, într-o engleză perfectă, că putem petrece acolo oricât timp vrem. A fost o primă interacțiune așa de caldă!

Prizren, Kosovo 

Prizren

Pristina – Prizren: 86km

Dacă a fi să aleg un singur loc din toată călătoria pe care să îl desemnez drept preferat, ăsta ar fi. Este clar hub-ul turistic din Kosovo, loc de întâlnire pentru călători și pentru multe culturi de-a lungul vremii, care au lăsat tot felul de „urme” pe aici. De exemplu, poți, fără să te străduiești prea tare, face o poză care să cuprindă o moschee, o biserică ortodoxă și o fortăreață.

Prizren a fost capitala Serbiei și undeva la 20.000 de sârbi locuiau aici înainte de războiul din 1998. Acum, se pare că numărul lor este foarte apropiat de zero.

Prizren este foarte animat la ceas de seară

Dar, dincolo de aceste aspecte istorice și culturale, Prizren este înnebunit după rochiile de nuntă / seară / bal / gală!! Zeci de magazine, unul lângă altul, perete în perete, cu rochii care de care mai flamboaiante, mai sclipicioase, mai aurii, mai sexy, mai încărcate.

Am fost fascinantă de aceste magazine! Cine cumpără atâtea rochii? Unde le poartă? E vreo tradiție legată de rochiile astea? Plus că nu lipseau nici magazinele de aur și bijuterii, dar parcă de-astea am mai văzut.

Biserica Sfântului Mântuitor, Prizren

Altfel, pare o petrecere continuă  pe aici! Restaurantele și străzile sunt pline de dimineața până seara, cu diferența că seara încep și muzicile live. Poate că bere nu găsești chiar peste tot, dar găsești în suficiente locuri. Trebuie doar să arunci o privire pe mese înainte să te așezi.

Singurul cusur al lui Prizren a fost că, în afară de o cafenea, nicăieri nu au acceptat plata cu card.

Un bar foarte drăguț unde ne-am petrecut seara și unde berea era 1.5euro

Am stat aici – https://park4night.com/en/place/241231

Loc mai bun nici că ne puteam dori. Pe marginea unui parc, aproape de centru și gratuit. Singura minune să găsești un loc! Noi am avut noroc. Și avem și marele avantaj că, atunci când mașinile se retrag la casele lor, ne putem alege ce loc vrem din parcare.

Albania

Albanezii își numesc țara Shqipëria. Care pare un nume de tărâm feeric! Și așa și este!

De câțiva ani încoace, Albania a apărut pe harta de călătorii a tot mai multor oameni din comunităților cu care eu interacționez. Și, de obicei, pozele de aici sunt foarte frumoase, iar oamenii sunt impresionați. De multe ori am văzut și comparații cu Grecia. Și, mie îmi pare, numai să poți intra în comparație cu Grecia este deja un succes major.

Undeva prin Albania

Albania este surprinzătoare! Mi-a plăcut de la un cap la altul, deși m-am dus cam sceptică și deja mult încărcată de la celelalte țări din Balcani pe care le adoram de la graniță la graniță.

Dar nu s-a lăsat deloc mai prejos! Marea este superbă, ai trasee și cărări prin munți mai mult decât poți duce, ruine și alte rămășițe umplute de istorie, dacă asta e specialitatea ta, și niște orășele așa de chipeșe de unde nu îți mai vine efectiv să pleci. Îmi destul de greu să înțeleg de ce ai ocoli țara asta.

Berat, Albania 

Albania a avut granițele închise pentru mare parte a secolului 20 din cauza unui comunism nebun și brutal pus în aplicare de un lider la fel de descreierat – Enver Hoxa. Nu puteai intra, rezidenții nu puteau ieși. Răzvan zice că așa era și la noi, să nu mă scandalizez prea tare și să mă duc să văd și Memorialul Victimelor Comunismului de la noi. Dar parcă poveștile și numerele arată o istorie mai închisă și mai restrictivă și mai greu de conceput.

În 1991 comunismul a căzut și la ei, iar călătorii au avut ocazia să trăiască bucuria unei mini-descoperiri, când au avut, într-un final, ocazia să mișune pe tărâmurile astea încântătoare.

Apus în Berat

Gjirokaster, Albania

Taxe de drum:

Taxele de drum se plătesc la intrare și ieșire de pe autostradă, nici ei nu au vignetă sub formă de sticker. Cred că este țara în care am plătit cele mai mari taxe drum: 5 euro.

Și clar a fost cea mai scumpă țară, per total, din cele vizitate în această tură de Balcani.

Moneda: moneda din Albania este lek și cel mai simplu era să o transformi în euro. 100lek înseamnă 1euro. Aici poți verifica rate de schimb actualizate. Poți să plătești destul de mult cu cardul, dar noi am scos și niște locali, ca să fim siguri.

Și aici au comisioane la retragere – noi am plătit 500lek. Ceea ce nu mi se pare chiar prietenos.

Internet: În continuare am folosit internetul de la Digi. Costurile pentru Albania sunt de 0,0009 E/MB.

În Albania mergi liniștit pe drum și deodată mai apare câte o cetate

Traseul în Albania:

Tirana → Berat → plaja Drymades → plaja Borsh → Gjirokaster

Tirana

Prizren – Tirana: 188km

Mi-a plăcut mult în Tirana și nu mi s-au părut chiar suficiente cele două zile petrecute aici. Mai sunt atâtea restaurante de încercat, baruri unde să testez zecile de arome de raki, muzee de aprofundat.

Este un oraș cu iz de nou, de chic la început de drum. Cred că și la ei, ca și la noi, generația și amintirea gri-ului comunist începe să se estompeze și să fie înlocuit de clădiri colorate, arhitecturi noi, cafenele hip și cartiere fancy.

Tirana, Albania

Am început rătăcirea prin oraș în piața Skanderberg, care, la prima vedere, mi-a părut un spațiu imens cam fără sens. Am citit ulterior că până nu demult a fost un sens giratoriu, pe care l-au pietonat de curând. Iar acum îmi pare că are tot sensul din lume 🙂. Ce atâtea mașini!

Piața asta este mărginită de tot felul de obiective și locuri de văzut. Au pe o latură Muzeul Național de Istorie, decorat cu un mozaic nu foarte creativ, dar greu de ratat. Mai sunt pe aici o biserică care arată ca o moschee, dar este o catedrală ortodoxă. O moschee care arată ca o moschee – Et’hem Bej Mosque. Și, cel mai important, o librărie-obiectiv de vizitat cu o atmosferă și o colecție frumoasă de carte străină.

Biserică cu apucături de moschee, în Tirana, Albania

Dar, cel mai mult timp am petrecut la Bunk’Art 2, un muzeu amenajat într-un buncăr, adăpost anti-nuclear al Ministerului Afacerilor Interne! Poate că, practic, nu sunt foarte multe lucruri de văzut – o serie de tuneluri și camere întunecate. Dar sunt foarte multe de învățat, locul spune povestea poliție de stat comunistă – Sigurimi.

Așa că pregătește-te să citești mult și să te cam înghesui.

Intrarea în Bunk’Art 2 – fotografiile dispăruților

Deși intrarea este 9 euro, era o coadă lungă până afară. Dacă era după mine, aș fi mers și la Bunk’Art 1. Și aș fi intrat și la Casa Frunzelor (House of Leaves), un fost spital de obstetrică, transformat în centru de interogatoriu și tortură.

Dar regula, făcută și respectată de mine, este sa îmi aleg un muzeu / locație pe care să îl văd. Răzvan nu este cel mai mare fan de locuri închise.

Ciuperci de beton, așa arată intrările în buncărele albaneze

Buncărele în Albania

Ca o paranteză, Albania a dezvoltat un adevărat cult al buncărelor în perioada comunistă. Se estimează că au fost construite undeva la 170.000, astfel încât fiecare ființă bărbată și adultă din Albania să aibă loc de refugiu și adăpost în caz de atac. Restu’ să se descurce cum or putea.

Când comunismul s-a instalat în Albania, în 1944 – țara era în relații bune cu URSS și se putea baza pe frații de acolo, în cazul în care îndrăznea cineva să invadeze. Doar că după ce Stalin a murit, Enver Hoxha s-a despărțit de URSS și s-a combinat cu China. Da’ prietenia nu a ținut mult și s-a sfădit și cu Mao.

Și atunci a început paranoia, că un atac îi pândește de după graniță, la fiecare pas. Și-atunci s-o pus băiatu’ pe construit tuneluri sau buncăre care arată ca niște ciuperci supradimensionate, din beton. Multe sunt încă vizibile, unele chiar vizitabile. Le vezi uneori pe traseu sau sunt marcate pe Google Maps.

Interior de la Bunk’Art 2, Tirana

Tunel-muzeu în Gjirokaster, Albania

Am stat aici – https://park4night.com/en/place/507312

A fost prima seara când am plătit pentru parcare – 5 euro / 24 ore. Am zis eu că e scumpă țara asta 😂

Și a fost foarte bine! Aproape de centru, am mers pe jos și ziua și noapte, fără probleme. Mai erau câteva autorulote parcate aici, deci erau obișnuiți cu practica de găzdui oameni care dorm în mașină.

Piramida, o altă clădire cu origini comuniste, este acum mall la început de drum

Berat

Tirana – Berat: 100km

Următoarea oprire a fost la Berat, un orășel de munte, membru al patrimoniului Unesco din 2008, care știe să facă niște magie, mai ales pe înserat.

Piesa centrală este cetatea, cocoțată pe dealuri, undeva la 200m deasupra orașului. Și de la cetatea asta în jos, așezate în straturi, sunt zeci de case frumoase, din piatră, care merită poze și admirație. De la căsuțele astea cred că i se trage așezării numele de „orașul celor o mie de ferestre”.

Orașul celor o mie de ferestre – Berat, Albania

Berea băută la apus la una dintre terasele de sus, de unde vezi toată valea, munții înconjurători și luminile orașului, a fost unul dintre momentele mele preferate din călătorie.

Cetatea este un orășel în sine, este locuită, cu biserică și moschee, vânzători și magazinașe, hoteluri. Plus un zid de piatră care are mai bine de un kilometru în lungime. Sub cetate este cartierul Magelan, un labirint de străzi din piatră, înguste, patrulate de pisici.

Este musai să petreci măcar o zi în Berat

Zona este faimoasă și pentru vin și degustările de la diverse podgorii. Dar și pentru sesiunile de rafting, care se organizează pe râul Osum.

Am stat aici – https://park4night.com/en/place/104455#

Este o parcare plătită – 5 euro / noapte, sau 2 euro / câteva ore în cazul în care nu vrei să petreci noaptea. Este chiar bine poziționată, vreo 5 – 10 minute de mers pe jos până la locul unde începe acțiunea.

Berat are și niște apucături de Toscana

Plaja Dhermi

Berat – Drymades: 157km

Deși sunt cele mai cunoscute și mai afișate, plajele din sud nu mi-au prezentat prea mare încredere. Așa că am evitat faimoasele Ksamil și Saranda și ne-am orientat către plajele mai din nord, care par mai libere și mai prietenoase cu rulotele și off-campingul.

Și nu am avut niciun regret!

Plaje de-astea am încercat să evităm

Am ajuns la Drymades seara târziu și nu am mai plecat de acolo 4 zile. A fost locul perfect unde să ne oprim puțin și să ne bucurăm de mare. Am parcat fix lângă nisip, pe plaja publică. Și am avut munții ca fundal pentru mașină!

Încă un obicei al albanezilor, care a făcut să îmi fie drag de ei, este campingul. În fiecare zi corturile instalate pe plajă se schimbau. Cupluri, familii, oameni singuri, grupuri mari – toți veneau și își instalau frumos tabăra și lăsau la fel de frumos în urma lor.

Plaja Dhermi, cu corturi și foc de seară

Apus pe plaja Dhermi, Albania

Campingul este legal în Albania și este practicat.

Cel puțin la momentul ăsta, când oamenii mai au încă bucăți de plaje care nu au fost acaparate de scăunele și umbreluțe. Se construiește intens și la cote mari pe litoralul albanez. Chiar peste drum de noi era un șantier imens, unde păreau că ridică un oraș întreg, nu doar un nou resort.

În câțiva ani nu cred că plăjuca asta unde am stat noi va mai arăta la fel.

Parcă nici nu mai vezi șantierul, când ai așa munți pe fundal

De fapt, Drymades cu totul părea că numai ce a ieșit dintr-un proces de construcție și apoi ușor părăsit. Deși în plin sezon, nu vedeai prea multă populație pe străduțe, mai ales seara.

Hotelurile, promenada, mobilierul urban, până și băile publice – toate erau foarte stylish, fuseseră aplicate design-uri moderne și materiale de calitate, se investise în iluminat arhitectural, dar părea că nu ai mai alocat și buget pentru mentenanță și curățenie.

Poză făcută din ruloțel

Dar la noi la rulotă era minunat! Mai ales seara, la apus, când se făceau focuri pe plajă. A venit și la noi cineva să ne încurajeze să ne alăturăm mișcării și să ne spună că nu e nicio problemă.

Am stat aici – https://park4night.com/en/place/439460

Prin Balcani cu autorulota

Plaja Dhermi, Albania

Plaja Borsh

Drymades – Plaja Borsh: 37km

Borsh este o plajă este imensă, cred că are câțiva kilometri buni în lungime. Deși face încă parte din categoria plajelor nu atât de cunoscute din Albania, este totuși intens frecventată și plină de baruri și restaurante de vară. Poți să campezi lejer câteva zile, chiar și în plin sezon. Ba chiar ai avantajul apropierii unui orășel mai activ și cu mai multe opțiuni de petrecut serile.

Între cele două eu am preferat, Drymades însă. Mai mică, mai ascunsă, mai locală.

Aici un loc bun de campat – https://park4night.com/en/place/387768

Plaja Borsh, Albania

Gjirokaster

Plaja Borsh – Gjirokaster: 87km

Gjirokaster este ceva musai musai în Albania! Și orășelul ăsta, ca și Berat, este protejat Unesco și a fost oraș muzeu, ce includea și o închisoare pentru deținuții politici, în vremuri comuniste.

Sunt intrigante casele cu acoperișuri de piatră, care te fac să zăbovești un pic în fața lor și să te întrebi cum reușesc să susțină așa o greutate.

Gjirokaster, Albania

Iar Qafa e Pazarit, care este bazarul / centrul vechi, are așa o energie minunată. Plin de restaurante tradiționale, baruri, cofetarii, înghețătării, magazine de suveniruri și alte prostioare – parcă își face un scop din a nu te lăsa să pleci.

Am găsit chiar un cocktail bar care își denumise cocktailurile cu nume de evenimente sau personalități din Albania și, pe lângă ingrediente, aveai și o mică descriere istorică. Foarte cool.

Centrul Vechi din Gjirokaster, Albania

Desigur, ai și lucruri mai serioase pe care le poți face pe aici. Poți vizita și cetatea și muzeele pe care le încorporează. Sau poți face un tur prin Cold War Tunnel, un tunel din familia buncărelor, cu lungime de 800 metri și 59 de cămăruțe. Ca și la Bunk Art 2, și aici au o cameră de decontaminare, în caz atac nuclear.

Sau poți să vezi un mini-muzeu -tunel, care aduce cu un magazin de suveniruri, dar care este un muzeu. Plătești un (1) euro intrarea.

Tunel-ce-nu-este-magazin, Gjirokaster

Cu greu mai pleci din Gjirokaster

Deși funcționează cam după aceeași rețetă – amândouă orașe muzeu, parte a patrimoniului Unesco, în munți, cu o fortăreață care domină înălțimile și o serie de case cu arhitectură de la otomani, Berat și Gjirokaster arată destul de diferit și ambele merită vizite.

Am stat aici – https://park4night.com/en/place/453527

Este parcarea unui magazinaș, dar domnul proprietar este cât se poate de obișnuit camperele care vin să stea aici. Te parchează imediat și te și poziționează manual, pe tine, ca persoană fizică, pe strada pe care trebuie să mergi pentru a ajunge spre cetate mai puțin asudat.

Superbe străduțe în Gjirokaster

Gjirokaster, Albania

Macedonia de Nord

Călătoria noastră prin Balcani s-a încheiat cu Macedonia de Nord! Cred că în țara asta infrastructura turistică mi s-a părut cel mai puțin dezvoltată, dar asta nu înseamnă nicicum că îi lipsesc atracțiile sau oportunitățile de turism.

Au parcuri naționale foarte frumoase și multe posibilități de activități outdoor, de exemplu. Plus că toate mănăstirile și bisericile parcă au fost construite cu instrucțiuni clare să aibă peisaje spectaculoase împrejur.

Skopje, Macedonia de Nord

Taxe de drum:

Păstrăm tradiția și plătim taxele de drum la toll-uri instalate pe autostradă. Doar că macedonenii pare că au o pasiune pentru ele – cred că în 150 de km am avut 5 astfel de opriri pentru plăți. N-am înțeles de ce așa sacadat.

Eram pe autostrada dintre Ohrid și Skopje, costurile au fost 40MKD / 40MKD / 60MKD / 60MKD / 80MKD, care, în total, înseamnă vreo 23 lei.

Altfel, din nou ne-am bucurat că am putut plăti aceste taxe cu cardul.

Macedonia de Nord a fost singura țară care ne-a cerut la graniță să vadă asigurarea. Cum nu o avem printată, am arătat-o pe telefon și a fost ok.

Orașul Ohrid și acoperișurile lui roșiatice

Moneda: Macedonia de Nord are ca monedă dinarul – MKD. Paritatea este 100MKD = 8lei, dar pentru rate actualizate verifică xe.ro. 

Este o idee bună să ai niște bani cash, sunt locuri un de nu poți plăti cu card. De exemplu, am fost chiar nevoită să renunț la a mai intra să văd o biserică semi scufundată, pentru că nu se putea plăti cu card.

Și ei au comision de retragere de la ATM – 5 euro.

Canionul Matka, Macedonia de Nord

Noi, de exemplu, nu am vrut să mai retragem bani și am întrebat specific locurile unde ne așezam dacă se poate plăti cu cardul și dacă tips-ul poate fi adăugat pe notă.

Internet: ratele Digi pentru Macedonia de Nord au fost 0,0009 E/MB.

Traseul în Macedonia de Nord:

Ohrid → Canionul Matka → Skopje

Ohrid

Gjirokaster – Ohrid: 265km

În absența ieșirii la mare, lacul suplinește cu succes nevoia de zile cu bălăceală și stat la plajă. Este un lac foarte frumos, cu ape liniștite care strălucesc în lumina caldă a dimineții. Este unul dintre cele mai adânci lacuri din Europa, are 300m adâncime și o lungime a malului de 34km, pe care o împarte, nu chiar frățește, cu Albania.

Unde se termină lacul și unde începe cerul?

Partea macedonenilor este însă înscrisă în patrimoniul cultural Uneco – la categoria lui de mărime, este considerat lacul cu cea mai mare biodiversitate. Sincer, eu nu am văzut-o cu ochiul liber pe biodiversitate, dar dacă specialiștii au studiat îi cred și îi citez.

Orașul Ohrid este clar destinația și mândria turistică din Macedonia de Nord. Iar acum, în miez de vară, este acoperit de o atmosferă de vacanță ca de manual. Străzile sunt punctate de tot felul de biserici de piatră, amfiteatre, restaurante și cafenele cu cafea bună.

Una dintre frumoasele biserici din Ohrid

Biserica Sveti Jovan este un must în Ohrid, cea mai fotografiată și căutată. Are o poziție superbă, pe o stâncă deasupra lacului.

Am stat aici – https://park4night.com/en/place/43626

Totul în regulă, cu excepția unui elicopter care a aterizat dimineața la vrea 20 m de noi. Până să deschid fereastra am fost convinsă că va ateriza pe autorulotă.

Biserica Sveti Jovan, Ohrid

Cineva a vrut să intre în rulotă.

Inițial alesesem locul acesta – https://park4night.com/en/place/513005

Am ajuns destul de târziu în Ohrid, undeva la 3.00 dimineața. Locul arăta foarte frumos, aranjat cu ceva ce păreau locuri de campare. Erau acolo deja vreo 5 – 6 van-uri și autorulote, una chiar din Timișoara. Ne-am ales un loc, am parcat și am încercat să fim cât mai liniștiți, având în vedere ora.

Locul de campare din Ohrid, Macedonia de Nord 

Totuși, așa cum facem aproape întotdeauna când încheiem o zi de condus, am deschis o bere și ne-am așezat pe locurile din față să privim lacul. Doar că, involuntar, am privit și un nene care se tot învârtea pe lângă mașini.

Am crezut că este cineva de la vreun van vecin care ieșise să facă pipi, poate chiar trezit de noi. Deși părea cam dubios, nu l-am băgat prea mult în seamă.

Zidurile cetății în Ohrid, Macedonia de Nord

Doar că, 30 minute mai târziu nene ăsta a revenit, hotărât pe rulota noastră. S-a tot învârtit în jurul ei, din ce în ce mai aproape de ușa pasagerului. S-a învârtit, s-a tupilat, a studiat, s-a uitat pe geam – toate astea în timp ce noi eram la o distanță de 30 cm de el și îl studiam la rândul nostru.

Când deja s-a lipit de mașină, Răzvan i-a vârât o lanternă în ochi (mă rog, lumina de la lanternă – nu i-a scos ochi cu lanterna). A fugit, a luat o piatră de pe jos și a fugit în continuare. Iar noi ne-am mutat, pentru că deja nu mai era o atmosferă bună. I-am trezit din nou pe oamenii din jur și ne-am mutat 4 minute mai încolo.

Amfiteatrul roman din Ohrid, Macedonia de Nord

Canionul Matka

Ohrid – Canionul Matka: 166km

În drum spre Skopje am făcut o oprire la Canionul Matka, foarte aproape de capitală. Punctul forte al Macedoniei de Nord este clar natura! Iar canionul ăsta exemplifică cât poate el de elocvent acest statement. Poți petrece lejer aici o zi, lenevind pe malurile râului, la un picnic copios.

Canionul Matka, Macedonia de Nord

Au aici și o peșteră deschisă publicului (înțeleg că sunt mai multe în zonă) – peștera Vrelo. Poți să ajungi la ea într-o excursie cu bărcuța sau poți să închiriezi un kayak. – o să ai nevoie de 2 ore să te duci și să te întorci.

Peștera Vrelo, Macedonia de Nord

Skopje

Canionul Matka – Skopje: 16km

Se pare că, pentru întreaga ei existență, Skopje a fost un oraș modest și cam fără sclipici. Dar, în 2014, prim-ministrul Nikola Gruevski a zis „până când o viață prăfuită și si-un oraș mediocru” și-a implementat proiectul „Skopje 2014”.

Îmi și imaginez cu au venit proiectanți să proiecteze proiectul de scoatere din anonimat a orașului și au zis să facă niște statui. Dar primul ministru a știut că nu se face primăvară cu o floare și nici mărețire cu o statuie. Dar că poate are șanse dacă ridică statui „fără număr”, de diverse dimensiuni și din diverse perioade, fără o logică chiar evidentă.

Statuile din Skopje, Macedonia de Nord

Eu cred că i-a ieșit! Te uiți, te minunezi, pozezi! Centrul întreg este un set-up pentru aceste statui, unele enorme, altele spun povești sau ilustrează ciclurile de viață, despre altele nu ai idee ce vor să fie. Iar, în centrul lor, imens și masiv – Alexandru cel Mare!

Tuturor acestor statui li se adaugă clădiri la fel de impunătoare, enorme, imaculate, placate cu marmură strălucitoare, cu coloane maiestuoase.

Skopje arată chiar interesant

Orașul are și o zonă de centru vechi / old bazar, pe numele ei Carsija, unde sunt grupate obiectivele cu origine otomană și unde găsești cafenele, restaurante și baruri cu muzică live și bere.

Tot în zona asta au și diverse locuri de vizitat – un hamam transformat în muzeu, o biserică „scufundată” 2m în pământ, pentru că otomanii interziseseră bisericilor să fie mai înalte decât moscheele, o moschee cu grădină drăguță.

Carsija – Centrul Vechi din Skopje

Dar, ce am vrut eu neapărat să văd a fost Casa memorială Maica Teresa. Are un design superb, retro-futuristic! Dacă celelalte clădiri vin cu mixed feelings, clădirea asta mi-a plăcut mult mult.

Există un mic muzeu la primul etaj unde poți vedea diverse lucruri – scrisori, poze, obiecte personale – care au avut legătură cu faimoasa măicuță care a luat premiul Nobel pentru Pace și s-a născut la Skopje în 1910.

Casa memorială Maica Teresa, Skopje

A, și încă un lucru – Skopje este un oraș tare prietenos cu bicicliștii, mai ales prin centru și parcuri unde au piste lungi dedicate.

Am dormit aici – https://park4night.com/en/place/116045

Skopje, Macedonia de Nord 

Debar Mallo este cartierul hip din Skopje, plin de parcuri, vegetație și restaurante și baruri. Din ce am citit părea și o parte sigură a orașului, ne mai gândisem să dormim undeva lângă cetate, dar recenziile nu prea recomandau asta. Nu am avut probleme.

Și cu Skopje s-a încheiat traseul nostru prin Balcani! Dacă nu ești în prea mare grabă, poți face câteva opriri și prin Bulgaria, la Mânăstirea Rila sau la lacurile din apropiere.

Skopje, Macedonia de Nord

Dacă ai nevoie de alte detalii despre tura prin Balcani, lasă un comentariu și răspund cu drag. Și nu uita să verifici și celelalte articole de pe În Sandale, pentru inspirație și recomandări de călătorii.

Iar dacă ți-au plăcut articolele poți să te abonezi la newsletterul În Sandale, care să te anunțe când apar povești noi pe blog. Totodată, mi-ar plăcea să ne împrietenim și pe Instagram și Facebook.

Mostar, Bosnia și Herțegovina 

Biblioteca Națională din Kosovo 

Skopje, Macedoia de Nord

Novi Sad, Serbia

Jajce, Bosnia și Hețegovina

Traseu cu autorulota prin Balcani, partea I

Traseu cu autorulota prin Balcani, partea II

Traseu cu autorulota prin Balcani, partea III