Sus
Vase cu petreceri, în Marea Roșie

De la Marea Moartă o ținem drept spre Eilat, orașul din sud care dă în Marea Roșie. Cât nu ne-am plictisit pe drum spre Marea Moartă ne plictisim spre marea astălaltă. De-o parte și de alta stânci roșii, praf și clasicele semne care îți zic să te duci înapoi în caz că plouă. Și mie tot nu îmi vine să cred că aici a plouat vreodată.

Ajungem noaptea, obosiți de parcă am fi străbătut cel puțin Highway 66 și nu vreo 200 de km de drum neaglomerat.

Evitând amenzi în Eilat

După amenda de la Ein Bokek, parcă nu vrem să mai lăsăm alți bani pe aici. Că doar toate femeile din lume știe că evrei au. Și dacă n-au, știu ei cum să facă. Așa că ne tot chinuim să citim un semn din parcarea unde ne-am oprit. Găsim un taximetrist, sigur trebuie să știe. Ia spune, dome’ce scrie pe plăcuță? Parcăm sau nu parcăm? Se uită chiorâș la text, interpretează și răstălmăcește și vine cu verdictul. Nu știu cum e treaba cu parcarea. Eu parchez mereu noaptea aici și nu plătesc. O pun așa, mai pe colț. Ăsta sigur e imigrant.

Să îl mai întrebăm și pe tinerelul ăsta ascuns jumate în portbagaj. Opaa, nu vorbește engleză. Zici că am ajuns în altă țară!! Ce-aveți, fraților, după ce v-am lăudat atât cu limba, cu civilizația, cu cultura și educația?! Acu’ parcați unde vă prididește și nu mai vorbiți limbi de circulație internațională. Băiețelul simte dezamăgirea în ochii noștri și se redresează. Punctează la ajutorare. Are el un prieten care ar putea să ne înțeleagă. Stați așa că îl sun. Îl sună, grăiește puțin, vorbim și noi, i se citește semnul și vine cu sentința – se poate să parcăm, nu trebuie să plătim. Ne-a luat doar 30 minute să aflăm informația asta. Mașina va sta 20 în parcare.

Noroc cu sabatul, s-au mai golit strazile.

Noroc cu sabatul, s-au mai golit străzile.

Acest Eforie al Israelului

Acu’ să ne asigurăm că avem și un acoperiș deasupra capului. Ieșim pe strasse și șoc și groază. Eforie replicat la scară mai mare. Cârduri de copii, familii, domni cu burtică întinsă și lanțuri mari, tiribombe, magazine cu plastice și oameni ca la urs la alba – neagra. Pentru că l-am citit pe Tibiu Ușeriu, ne băgăm și noi să înțelegem mai bine acest joc de strategie.

În rest, orașul e dospit și crescut pe verticală – betoane sub formă de hoteluri și blocuri. Și rusa a înlocuit de mult ebraica. Poți veni aici lejer pentru un immersion pentru limba cu chirilice.

Partea aerisită din Eilat

Partea mai aerisită din Eilat

Mulțumim primarului inimos care a făcut din Eilat un wi-fi city și alegem un hotel mai de doamne-ajută, cu preț bun. Băiatul de la recepție a beneficiat clar de efectele terapeutice ale marijuanei și lasă vreo 5 secunde între cuvinte, să se asigure că înțelegem. Boss, primim și noi azi camera aia, la prețul de pe booking? Ca să nu mai facem rezervare? Domnule Gillian, mai e cald la dumneavoastră în cameră? Ceeee? Băiețaș!! Focus!! Camera, preț bun? 3 zile? E cald ca naiba!!! Ne țineți ca pe animale. Stai așa, cald în camera? Câte zile stați? Haos! Am răzbit să ajungem în cameră, într-un final. Nu e cald, e nebun domnul Gillian.

Ne întoarcem la băiatul fumat – o recomandare de loc de mâncat? Parcă nu mai întrebați – La Yatzic, ieftin ca braga. Nimic mai evreiesc. Ajungem la domnul în cauză, dar arată tare ca shaormăria La Turcu, de la mine din Berceni. Hai peste drum, venim mâine aici. Peste drum ne-a plăcut tare, că nu ne-am mai dat duși. Ne-au scos oamenii ăia în fața localului să ne terminăm berile, ca să se ducă și ei la cășile lor.

Marea Roșie

Marea Roșie

Leneveală organizată

Buuun, ce facem noi în locul ăsta cotropit de ruși, cu aer de stațiune de bugetari? Păi, în primul rând, ne uităm în mare după pești. Locul indicat este Coral Beach, la 7 km de Eilat. Cu cât mai departe de oraș, cu atât mai bine. Ne urcăm în mașină și ne oprim după 1 min și 30 de secunde. Uiteeee, ce cafenea drăguță.

Nicio zi fară plăcinte

Nicio zi fără plăcinte

Găsim plaja, plătim parcarea și cine-o mai pleca de aici…. Adică, să ne înțelegem. Plaja e urâțică, nisipul zgrunțuros mă glodește la tălpi. Ca să nu mai zic – în mare intru de parcă aș fi învățat ieri să merg, că mi-am uitat opincile de apă. Și e cald de mori. Dar sunt pești? Suuunt, de mă tem că o să calc pe ei. Domnilor pești, se poate să înaintați puțin să vin și eu în apă? Avem din toți – pe albastru, pe galben, cu dungi. Și, preferatul meu, unul țigănesc așa, sclipicios și cu multe culori.

O mare ca un acvariu

O mare ca un acvariu

Pește sclipicios

Pește kitsch

Dacă te plictisești să admiri peștii din apă, poți să admiri domn’șoarele de pe mal. Și-au scos fundurile la plimbare și învârt o bucată de covor, în formă de stea de David. Unde te uiți, numai atracții.

Tot felul de distracții prin Eilat

Tot felul de distracții prin Eilat

Pe partea ailaltă apare mândră Iordania, cu navele petroliere la vedere.

Vase militare în Mare Roșie

Vase militare în Mare Roșie

Ne târâm cu greu până la restaurantul grecesc de pe mal, unde ne miros -kopoloșii că ne cam place băutura și ne aduc într-una ouzo. Ne îndoapă și cu souflaki, pește și hummus. Mă rostogolesc din nou către plajă.

Darnici grecii ăștia

Darnici grecii ăștia

Bun, acum ce mai facem. Hai să plecăm și o vedea. Tare-i plictisitor pe-aici, ca să mai adrenalizăm puțin situația, ia hai să conduc eu. Intrăm pe o stradă lăturalnică a deșertului și ne schimbăm. Evit cu grație un șir de cămile acoperite cu prosoape care cară turiști neimpresionați.

Cămile plictisite, cară turiști plictisiți

Cămile plictisite, cară turiști plictisiți

De ce nu mi-oi lua eu carnet, când uite ce bine mă descurc?

Ilegalități în altă țară

Ilegalități în altă țară

„N-aveți voi bani de Petra!”

Înapoi la recepție dăm de o duduie. Ia spune, dom’nșoară, dacă am vrea să dăm o fugă până la vecinii iordanieni, cam cât ar face. Mmmm, trebuie să vorbiți cu the russian guy. Aoleu, tot la el ajungem.

Îl găsim într-un final – deci, vrem la Petra. Mdaa, cum să vă zic. N-aveți voi bani de Iordania! Eh, și uite că am știut și cum să vă zic. O vacanță de o zi ajunge pe la vreo 300 – 350 eur de persoana (indiferent dacă mergi cu agenție sau de capul tău). Și stai cam vreo 4 ore efectiv în Petra. Nu prea sună a afacere, dar suferim de neîncredere. Așa că dăm o fugă și până la graniță, că așa m-au învățat pe mine la școală, cu mai multe surse.

Eu salivez tare la Irodania, că Anapedia mi-a șoptit o dată povestea despre cu a gătit ea la Town of Nebo cu un localnic, fost bucătar de New York, după rețetele bunii lui. Au făcut carne de oaie cu “butterlamp” și pare, așa, din cărți cu aventuri.

Dar duduia de la frontieră de acolo confirmă – nu se poate cu mașina închiriată. Plus, există o taxă de intrare, taxă de ieșire, viză, transport și Petra.

Deșert, rocă și praf

Deșert, rocă și praf

Dolphin Beach

Bine, hai să mai vedem o plajă. Cică e una unde se zbenguie delfinii și aleargă cu covrigi în înotătoarea codală.

Voioșii delfini

Voioșii delfini

Dar ce călduros suntem primiți la intrare! Și doamna de la bilete ne explică cu drag că trebuie să plătim vreo 70 de lei ca să ajungem la plajă, că trebuie plătiți și delfinașii, nu? Bine, hai! Dar nu vreți să și înotați cu ei, pentru 300 lei sau, și mai bine, să vă scufundați împreună, la 340 lei? Nup. Sau să vă scăldați în piscine încălzite, cu apa de la Marea Moartă? Tot nu. Chitroșilor.

Dolphin Beach

Dolphin Beach

Primele două ore m-am tot tăvălit că ce caut eu aici? Toți stau la plajă pe scaune (??), mii de copii care treceau pe cearșaful meu, pietricele în loc de nisip. Dar au bere, și după cele două ore – ia uite ce drăgălași sunt delfinii – țopăie și sar și parcă râd mereu. Când am găsit și foișoarele cu saltele unde m-am întins și eu puțin, am devenit chiar fan.

Dolphin Beach

Dolphin Beach

De delfini, numai de bine. Sunt liberi să plece în mare dacă nu te plac prea tare. Îi admiri în pace mergând pe niște pontoane plutitoare, fooarte nerecomandate dacă ai petrecut ca animalu’ cu o seară înainte. Par super lucioși și cred că ar trebui marcați cu slippery floor.

Însă gaura din cap mi se pare de-a dreptul dureroasă, parcă cineva le-ar fi bătut un piron în cap.

Delfin cu gaură în cap

Delfin cu gaură în cap

Bonus, dacă îți strecori picioarele în apă se ocupă niște peștișori mici să îți îndepărteze pielea moartă.

Au ceva de muncă, peștișorii ăștia

Au ceva de muncă, peștișorii ăștia

Plaja fără nume, de lângă Dekel Beach

Seara, ne mutăm pe o plajă de lângă drum. Opaaa, în prag de sărbătoare de sabat, familiile evreiești au pus de o chermeză. Ceva frumos! Masă lungă, ca la nuntă, umbrele, generator, muzică și beculețe atârnate. Ce mai, tot tacâmul. La propriu, adică. Cuțit de pește, cuțit de unt, pahar de vin, pahar de coniac. Și grătarele sfârâie și băluțele noastre se preling pe barbă. Ca să ne mai clătim un pic, ne aruncăm în apă sub clar de lume. Ține romantismul de foame. Și parcă mai avem și niște pufuleți.

Poate nu cea mai frumoasă plajă din lume, dar perfectă din unghiul meu

Poate nu cea mai frumoasă plajă din lume, dar perfectă din unghiul meu

Mi se pare uimitor cum poate marea să îți potolească orice determinare, orice plan și să planteze în schimb o lene irezistibilă. Îmi e greu să mă întind de pe o parte pe alta, nu mai zic să cumpăr o citirică de la barul situat la mama năibii, să tot fie vreo 70 m până la el. Dacă la început eram speriată, că ce facem noi 3 zile aici s-au făcut deja 6 și n-am mai plecat. Sunt dependentă, îmi e clar. Îmi accept condiția și mai injectez un cocktail de soare, nisip și apă. Dar se apropie și sorocul, că nu mă plătește nimeni să stau ca molusca la soare. Să vezi atunci sevraj.

Toate filtrele

Toate filtrele

Înfrățirea cu israelienii

Ultima zi de Eilat am petrecut-o tot pe plaja de la drum, cam a nimănui, așa. Nu tu baruri, nu tu băi, scaune de stat la plajă sau magazine cu flamingi gonflabili. Ne-am instalat devreme sub singura umbrelă și ne-am pregătit de o zi plină de nimic. Mă trezește din nimicul meu un „Se poate să stăm și noi aici?” Ti-ai găsit, bre, unde să te așezi. Aici cot la cot cu mine, cel mai neprietenos om care voia să se cufunde în liniște și reverie. Mai sunteți si 300 și siguri nu sunteți capabili să stați tăcuți!!!! „Sigur că puteți sta!”.

N-am ținut drept orizontul

N-am ținut drept orizontul

Dar îmi este clar imediat: nenea ăsta citește gândurile! Păi, cum altfel să știe că poftesc la berea lor și să îmi dea 3. Bine, cred că și-a descoperit de curând harul, că mai are bug-uri. De exemplu, pepene nu chiar voiam. Și nici piersici, mai ales că mi le dă el cu furculița. Dar cât bun simț, l-a așteptat pe Răzvan să adoarmă. Nevastă-sa ce o zice?

Cu berea de la frații israelieni

Cu berea de la frații israelieni

Oricum, ne despărțim frați, că, așa cum zice o vorbă din bătrâni Vodka – Conecting people. Și ei au avut un litru de conectare.

Ne urează drum bun la Tel Aviv, via Mitzpe Ramon. Iar noi le urăm drum bun până la mașină, că tare se clatină.

Comentează ceva...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.