Am plecat în Mykonos așa, de pe o săptămână pe alta, fără vreun prea mare plan anterior.

Biletele de la WizzAir erau de nerefuzat, voiam să testez cum funcționează ieșitul din țară pe bază de test covid și eram și cam necălătorită după anul ăsta ciudat.

Faptul că Răzvan nu a vrut să meargă cu mine, nu a fost chiar cea mai bună veste, dar nici nu m-a deturnat de la călătorie. Deci, solo travel prin Mykonos, în vreme de pandemie.

Acum, să o luăm pe rând:

Biletele de avion

Începând din iunie 2020, WizzAir a anunțat rute noi din București către 3 insule din Grecia – Creta, Santorini și Mykonos.

Ceea ce înseamnă că în aproximativ o oră și 30 minute calci pe pământ grecesc. Acum mă gândesc pentru ce să mai faci drumul ăla chinuitor cu mașina până în Grecia, când poți ajunge așa de repede și mult mai relaxat. Îmi descărcasem Enola Holmes, să am ce urmări pe drum – nici n-am apucat să îl termin până ce-am aterizat.

În octombrie au fost ultimele zboruri, dar le vor relua în sezonul următor. De la finalul lui martie chiar, iar biletele se pot cumpăra deja pe site-ul Wizz. Oricum, și la aceste ultime zboruri, avionul a fost destul de plin, undeva la 85%.  

Pe bilete am plătit 170 de lei, la care se adaugă costul de bagaj de cabină sau de cală. (depinde câte rochii pentru photo-shooting îți iei cu tine). Eu am avut unul de cabină, mai mult gol, și mi-a fost suficient.

Testul COVID & QR Code

Toți cei care vin în Grecia au nevoie de două documente pentru a intra pe teritoriul țării, în vreme de pandemie.

Codul QR

Este generat pe baza Passenger Locator Form (PLF), un formular pe care trebuie să îl completezi cu minim o zi înainte de a intra în Grecia. Aici le spui grecilor informații despre tine și despre vacanța pe care vrei să o faci în țara lor: unde mergi, unde vei sta – trebuie să le dai o adresă pentru cel puțin prima zi de Grecia, pe cine să contacteze în caz de nevoie etc.

Apoi, în ziua în care urmează să intri în Grecia, la miezul nopții, ca Cenușăreasa, vine QR-codul pe mail. Dacă ai zbor fix la ora aia, îl primești când ești în avion. Codurile astea se prezintă la intrarea în Grecia, direct de pe telefon. 

Formularul se completează online, aici – https://travel.gov.gr/#/ Tot pe site-ul ăsta găsești și informații updatate despre situația și regulile pe care trebuie să le respecți la destinație.

Test COVID

O altă condiție pentru a intra pe teritoriul grecesc este să ai dovada unui test covid negativ, cu probe recoltate cu maxim 72 de ore înainte de a intra în țară. Totodată, rezultatul testului trebuie să fie în engleză, dar majoritatea clinicilor (poate chiar toate) îți dau și varianta în engleză. Uneori trebuie să plătești suplimentar pentru asta. 

Pentru că zburam într-o zi de marți, mi-am calculat că ar trebui să fac testul sâmbătă, cât mai târziu. Așa am ajuns la cei de la Gral Medical, care închid sâmbăta la 14:00 și m-au programat la 13:55. Fac teste și duminica și fără programare. Oricum, rezultatele le-am primit sâmbătă, la final de zi. Probele se recoltează din gât (ceea ce este ok) și din din nas (total orbil, dar durează 2 secunde). Costul unui astfel de test a fost 380 lei.

Că ai testul cu tine se asigură și compania cu care zbori, înainte să te lase să te urci în avion. Asta ca să nu li te pună grecii înapoi în brațe.

De fapt, doar WizzAir s-a uitat la testul meu, căci grecii au decis să testeze din nou tot avionul, de data asta doar cu probe din gât, Slavă Domnului. Nimeni nu a sunat în următoarele zile – so, no news was good news. Și nici nu ne-au impus vreo carantină până la primirea rezultatului.

Insula este destul de relaxată în privința asta – oamenii mănâncă în interior, nu se exagerează cu distanțarea și mai scapă unii și fără mască prin magazine.

Mykonos

De fapt, voiam Creta. Dar biletele erau mai bune la Mykonos și m-am reorientat.

Despre insulă nu știam prea multe. Aveam imaginea faimoasă a morilor de vânt, faptul că e un loc cu specific petrecăreț și tolerantă cu iubirea, indiferent de sex, că este vântoasă, parte din Ciclade și scumpă. E, hai, că știam câte ceva.

Deși unele s-au confirmat, am găsit o insulă destul de diferită de ce am citit despre ea. Pandemia și sfârșitul de sezon au cam dezbrăcat-o de specific.

Deși sunt câțiva turiști, care dau viață locului, nu este niciodată aglomerat. Restaurantele au mereu câteva locuri libere, poți să pozezi străzile sau morile fără să incluzi prea mulți necunoscuți, găsești locuri libere la apus în Little Venice, iar pe plajă nu stă nimeni în inima ta.

Nu prea se mai petrece pe insulă. Deși au funcționat cu restricții vara asta, cluburile sunt închise de tot acum.

Toată atmosfera asta este perfectă pentru mine. Dar destul de nefericită pentru localnici și proprietarii de business-uri de pe aici, care duc dorul hoardelor și vaselor de croazieră.

Băiatul chipeș de la Gaia, magazin cu designeri greci, francezi și italieni, zicea că anul ăsta vânzările i-au scăzut cu 85% și-i deplânge pe americani! „Adică toți americanii, că și brazilienii cheltuie, nici Argentina nu se lasă.” Bile albe pentru el, că americani nu-s doar cetățenii din USA. Dar nu-s mai buni asiaticii la cumpărături? Poate că da, dar diferența este că asiaticii cumpără branduri – Louis Vuitton, Dior, Gucci. Americanii cumpără și brand-uri, dar mai intră și la mine unde mai lasă câteva mii de euro. Bun așa.

Clădirea e a lui, nu plătește chirie, deci nu pierde mult. Dar se gândește la un magazin pe Amazon, deși până acum nu a avut nevoie nici de site. Dar va fi bine.

Cam ăsta este spiritul pe aici, sunt optimiști grecii că vor veni vremuri mai bune și cotrobăie și după o parte plină de pahar: au avut și ei un an mai liniștit, că până acum era o alergătură continuă cu cetele de turiști.

Chora și clădirile albe din Mykonos

Avionul meu a aterizat pe la 10:00 și până la 16:00, când e check-in-ul, rătăcesc prin Chora, capitala insulei.

Locul ăsta nu seamănă cu nimic, este spectaculos. Tare mă minunez de cât de albe sunt clădirile și străzile – ei oare n-au pescăruși sau porumbei prin zonă? Ca să nu mai zic de miile de oameni care trec zilnic pe aici. Avea să ne spună mai târziu doamna de la cursurile de gătit că proprietarii de clădiri sunt obligați să le vopsească de minim două ori pe sezon. Iar străzile se vopsesc de minim 4 ori. Dacă pe clădiri trebuie musai să le vopsească în alb, la ramele de la geamuri și uși mai au o oareșce libertate, atât timp cât nu-s morbizi și aleg negru sau alte culori închise.

Dar efortul merită, căci toată insula arată spectaculos, iar Chora este piesa de rezistență. Obiceiul ăsta a apărut după al Doilea Război Mondial, când, pentru a evita răspândirea bolilor, casele se dădeau cu var, cunoscut pentru proprietățile dezinfectante. Dacă atunci era așa, o înțelegere verbală, acum e lege ca toate clădirile de pe aici să arate așa.

Așa se face că oriunde ai sta, la hostel sau la hotel cu multe stele, tot sfârșești prin a locui într-o casă de-asta, alb-tradițională. 

Unde am stat

Se zice că anul acesta prețurile sunt mai temperate. Dar, aproape de centru, prețurile pentru o noapte de cazare încep de pe la 60 – 70 euro/noapte – departe de definiția mea de temperat.

Așa că am ales să stau mai în deal, la Mykonos Petra Suites&Rooms unde plătesc cam 35 euro / noapte. Hotelul este tare drăguț, am o cameră mare și-o priveliște superbă de la balcon, de abia mă urnesc seara din casă. Pereții îs cam subțiri, dar pot trăi cu asta. O singură problemuță am avut. Deși sunt la 8 minute de mers pe jos până în oraș sau până la cea mai apropiată plajă, îmi e tare urât drumul până acasă. Căci 3 minute din astea 8 sunt pe o cărare îngustă, în pantă, plină de vegetație, pustie și deloc luminată.

În mod normal, dacă nu aș fi singură, de nebună pe aici, nu ar fi nicio problemă. Dar seara mă cam tem, așa că aleg să ocolesc vreo 2.5 km, pe stradă și să evit poteca. În cazul unor persoane mai curajoase, nu cred că ar fi o problemă.

Vremea în Mykonos

A fost superbă! Începutul de octombrie este o perioadă numai bună de vizitat, cu mențiunea că zilele sunt mai scurte, soarele apune undeva la 07:00 – 07:30.

Gradele au fost între 26 – 31 °C, cu o ploaie torențială și scurtă într-o seară. Dar cel mai important – nu a bătut deloc vântul. Iar Mykonos este vestit pentru vânturile nebune. Ghidul de la muzeu spunea că finalul de septembrie și începutul de octombrie este cam singura perioadă în care vânturile se mai domolesc.

Apa mării este și ea caldă, caldă! Am făcut baie de cel puțin 5 ori pe zi.

Buget pentru Mykonos

Cu totul am cheltuit undeva la 750 €, cu mențiunea că nu am făcut tururi către insulele vecine, una dintre activitățile uzuale de pe aici.

Costurile mai mari au fost:

• Biletele de avion: 70 €
• Hotel: 238 €
• Cursuri de gătit: 140 €
• Transport: 10 €
• Mâncare & altele: 50 € / zi

Peste tot poți plăti cu cardul și, ce este foarte frumos, poți include și bacșișul. Desigur, dacă chiar ai nevoie – ATM-urile sunt și destul de dese.

Aș fi vrut și un tur la Dellos (55 €), insula vecină, nelocuită, care găzduiește unul dintre cele mai importante situri arheologice ale Greciei. Dar părerile împărțite, plus nu chiar pasiunea mea pentru situri arheologice și pietre m-au făcut să stau la plajă. Acum îmi pare ușor rău că am ratat asta. 

Transport

Insula este destul de micuță, în interiorul satelor / orașelor te deplasezi pur și simplu pe jos. Apoi, pentru distanțe mai lungi ai autobuzele sau taxiurile.

Autobuz.

O călătorie cu autobuzul costă undeva între 2 – 3 €, depinde unde mergi. Ca să treci din portul nou în portul vechi (sau invers) cu taxiul de apă, te costă 2 €.

În Chora sunt două terminale de bus – Portul Vechi și Portul Nou. Din ambele locații pleacă, destul de regulat, busuri mari către diverse destinații.

Din nord (Portul Vechi) te duci la Ano Mera, Kalafatis, Elia, Panormos, Agios Stefanos sau la Portul Nou.  

De la cealaltă stație, Portul Nou – cunoscut și ca Fabrika, iei bus-ul pentru aeroport, pentru Parago, plajele Paradise, Ornos sau Agios Ioannis, Paraga sau Platis Gialos.

Programul se schimbă când sezonul se apropie de final, iar cursele se reduc sau unele destinații sunt scoase de tot de pe listă.

Taxi.

Pe insulă sunt și 34 de taxiuri (cu 7 stații de carburant). Nu am avut însă nevoie să le folosesc, plus că mi se par destul de scumpe. De exemplu, o cursă din Mykonos Town până la aeroport (3 km) costa 15 euro.

Dar se pare că mijlocul de transport preferat al turiștilor este ATV-ul. Și cel care e implicat în cele mai multe accidente. Căci, „turiștii nesăbuiți, beau pe plajă toată ziua, să alunge mahmureala, și apoi se răstoarnă cu mașinăriile astea pe stradă” Așa zice Nikos, ghidul de la Mikonian Spiti.

Mâncarea

Mykonos nu are o mâncare specifică, numai a lui – dat fiind că insula nu-i chiar prietenoasă cu producția. Dar tot beneficiază de delicioasele mâncăruri grecești. Deci nu prea ai cum să te ridici nesatisfăcut de la masă.

În meniurile din Mykonos găsești gyros, souvlaki, diverse tipuri de brânză la cuptor sau grill, tzatziki sau fava (un fel de piure de mazăre, tare bun), miel sau roșii umplute, plus o maaare secțiune dedicată peștelui și fructelor de mare.

Doar că, se pare, oamenilor din Mykonos nu prea le mai vine să se ocupe de solicitanta treabă a pescuitului. Mai ales că banii vin mai mult din turism. Așa că mare parte a produselor marine vin de la insulele vecine, de-asta în meniu le găsești de multe ori cu un fulgușor de nea tradus de legendă ca produs congelat.  

Oricum ar fi, mâncarea este delicioasă!

Cam astea au fost informațiile pe care le-am strâns. Dacă ai nevoie de alte detalii sau întrebări despre Mykonos, lasă un comentariu și răspund cu drag. Și nu uita să verifici și celelalte articole de pe În Sandale, pentru inspirație și recomandări de călătorii.

De exemplu, de aici poți afla cum am petrecut o săptămână într-un sat grecesc.

Iar dacă ți-au plăcut articolele poți să te abonezi la newsletterul În Sandale, care să te anunțe când apar povești noi pe blog. Totodată, mi-ar plăcea să ne împrietenim și pe Instagram și Facebook.