Drumul de la Guardalavaca la Camaguey l-am parcurs din două bucăți. Până la Holguin cu un taxi colectiv pentru distanțe mici. De aici la Camaguey tot cu un colectivo, însă unul demn de cei 200 de km – un camion Ford sclipitor cu o bena acoperită de o prelată. Nu avem de ce să ne plângem însă – am avut muzica pe tot drumul. 🙂

Am scris aici detalii despre cheltuielile noastre, cazare, traseu, vreme, ce e musai de văzut, ce am mâncat și băut bun în Cuba. 

La Camaguey ajungem la autogară. Vom sta aici o noapte. Nu la gară, în oraș. 🙂 Ne înghesuim într-o tricicletă cu tot cu rucsacurile noastre mari și grele. Ne simțim cam prost față de domnul care pedalează. Așa că încercăm să îi mai dăm câte un impuls împingându-ne în față. Pe lângă faptul că suntem cam dubioși făcând asta, pare și că dl. șofer nu are nevoie de noi. Pedalează susținut, chiar daca sunt pante mari.

Ajungem la casa particular, o casă foarte frumoasă, colonială, cu uși și tavane înalte renovată foarte frumos și de curând – Casa Ormida (25 CUC, fără mic dejun). Aveam să aflu mai târziu că Ormida înseamnă furnică. 🙂

Nici aici nu primim cheie de la poartă și trebuie să îi trezim pe proprietari de fiecare dată când ne întoarcem acasă. Treaba voastră.

Legendele piraților din Caraibe

Camaguey este un oraș destul de neobișnuit pentru Cuba, și America în general. Străzile sunt foarte întortocheate, construite ca un labirint. Erau menite să îi confuzeze pe necuviincioșii pirați, care au generat multe legende prin zonă. Unul dintre cei mai faimoși este Henry Morgan. Despre acesta se spune ca a închis bogații orașului în Catedrala Santa Iglesia. I-a înfometat aici pentru a-i determina să mărturisească unde își ascund bogățiile.

Nici Francois de Granmont, cunoscut ca El Caballero, nu s-a lăsat mai prejos –  a capturat 14 femei pe care, după o luna de ocupare a orașului, le-a eliberat nevătămate. De aici si nickname-ul. 😉

Deci Pirații din Caraibe sunt cât se poate de reali, doar că nu la fel de simpatici ca domnul Jack Sparrow.

Pe noi, însă, care nu prea ne grăbeam nicăieri, nu ne-au deranjat câtuși de puțin încrengătura asta de străzi – ba mai mult, a fost prilej de descoperire a străduțelor înguste si prăfuite, a parcurilor și plazelor, a balcoanelor stilate sau a bisericilor ușor surpate. Ba chiar, întâmplător, am asistat și la o ceremonie de coborâre a steagului.

Camaguey și ale sale tinajones

Și ne-am bucurat și fotografiat fiecare tinajones pe care l-am găsit în drum. Știam dinainte că aceste ghivece mari sunt un simbol al orașului și că au fost folosite inițial pentru depozitarea vinului, uleiului și a grânelor. Au fost introduse de spanioli ca o soluție pentru deficitul de apă al orașului și erau pe jumătate îngropate pentru a păstra rece apa colectată.

Acum sunt răspândite prin tot orașul și localnicii sunt tare mândrii de ele.

Am ajuns apoi la Plaza San Juan de Dios, unde am stat pentru cină pe terasa unuia dintre restaurantele romantice, atât de romantice încât a început și o mini ploaie.

Pe drumul de întoarcere spre casă ne-am oprit în fața unui club de balet, unde câțiva copii repetau.

Cuba este o țară foarte dansatoare, iar baletul nu este ocolit. Ba, din contră, chiar excelează în acest domeniu, Baletul National din Cuba fiind recunoscut ca una dintre casele de top de balet din lume.

A doua zi am făcut cale întoarsă la autogară, cu aceeași tricicletă. De aici am luat un autobuz pentru a parcurge cei 200 de km până la Sancti Spiritus. Și aici vom sta tot o zi, este mai mult un punct de rută în drumul spre Trinidad. În așteptarea autobuzului, mă răsfăț cu o mini-pizza.

Sancti Spiritus

….este un orășel destul de tăcut, căruia îi cam lipsește „țopăiala” orășelelor cubaneze. Ne-am petrecut mare parte a timpului prin Plaza Serafim Sancez, în apropiere de care locuiam, și am dat câteva ture prin zona pietonală a orașului.

Ne-am cazat la Hostal La Ninfa (25 CUC), într-o casă colonială, în apropiere de Plaza Serafim Sanchez.

Iar, la dueña de la casa ne îndemna să facem baie, să vedem ce frumos e la baie. 🙂 Am făcut, cum era să refuzăm. Era… frumușel.

Următorul episod: Trinidad