De la Trinidad am ajuns relativ repede la Cienfuegos, cam în două ore. Am stat la Casa Hostal Don Jose, una dintre cele mai frumoase căsuțe-gazdă. Avem și o mică terasă, unde mâncam dimineața. La dueña ne-a primit cu căldură și ceai de mentă, că ne cam durea stomacul.

Am scris aici detalii despre cheltuielile noastre, cazare, traseu, vreme, ce e musai de văzut, ce am mâncat și băut bun în Cuba. 

Pueblo Nuevo & Punta Gorda

Pe hartă, orașul ăsta arată ca o foaie din caietul de matematică – străzi drepte și paralele, departe de întortocheala din Camagüey. Și este singurul oraș din Cuba creat de francezi și compus din două cartiere distincte. Și destul de depărtate.

Pueblo Nuevo – centrul cultural, cu multe locuri pentru cumpărături și Punta Gorda – o zonă mai modernă, cu niște plaje micuțe. Acestea două sunt legate de Calle 37, partea cu promenadă, distanță de vreo 40 minute pe care o parcurgem pe jos în fiecare zi.

Noi locuim în Punta Gorda, despre care citisem că e zona perfectă pentru petrecut timp afară, plimbat pe faleză și văzut apusuri.  Sau băut ceva la unul dintre simpaticele baruri în aer liber.

Locul ăsta, overall așa, a fost cam prea „oraș” pentru noi, iar spiritul cubanez l-am simțit cam diluat.

Palacio de la Valle.

Cel mai interesant lucru pe care l-am făcut a fost să vizităm Palacio de la Valle. Clădirea asta este chiar frumoasă și destul de diferită de restul construcțiilor din jur – pe mine m-a dus cu gândul la un palat indian. Este la fel de exuberant și afară și înăuntru – cu podele din mozaic și pereți decorați și dantelării.

A fost construit între 1913 și 1917 drept casă privată și influențele astea islamice sunt ceva foarte neobișnuit pentru oraș și pentru Cuba, în general.  Un arhitect italian este responsabil pentru design-ul clădirii. Acum, a fost transformat într-un restaurant fancy, dotat, desigur, cu o trupă cubaneză. Însă, chiar dacă nu mănânci aici, tot poți urca până pe acoperiș pentru o vizită. Mi-a plăcut să mă imaginez locuind într-o astfel de casă și coborând dimineața pentru micul dejun în botoși de casă.

În afară de pălățelul ăsta ne-am mai plimbat pe malecon, am mâncat la Finca del Mar, un restaurant lăudat de ghidul nostru, dar nu chiar atât de special în realitate. Dar beculețele l-au făcut primitor.

Club Cienfuegos

Am vizitat și Club Cienfuegos, un conac mare și alb, construit și el prin 1918. Arată de parcă ar fi cel puțin Parlamentul. În realitate, e de fapt un fel de club sportiv – cu terenuri de tenis și piscină, niște biliard și mașinuțe de-alea bușitoare. Un fel de bâlci, ilustrare perefctă a zicalei ăleia cu leopardul. Când am ajuns noi, pe la 10:00 seara, nu era nimeni pe acolo. Am dat de un paznic la un moment dat. Iar am avut ocazia să îmi imaginez că acolo locuiesc. 😛

Am frecventat apoi El Rapido, fast food-ul de stat cubanez. Era vreo 1:00 noaptea și recunosc că mă cam temeam – arăta ca shaormăria asta de la mine din Berceni, când vin paznicii de la hotel să își ia ceva de mâncare. Dar toată lumea a fost pașnică și își vedeau râzând de rom-urile lor.

Apoi am mai băut și noi pe ici, pe colo un Cristal, ne-am plimbat de dig, am cumpărat câte ceva de pe „artera comercială a orașului”.

A, și la un moment dat am plănuit o acțiune de cumpărare la negru a unei „banioleta” (cravata școlăreasă) de la un copilaș. Colegul Cornel mă trimisese cu misiunea de a-i aduce una și nu se vindeau la nicio cooperativă. Ne-a explicat apoi cineva că se fac pe comandă, la începutul școlii. Nu o cumpără așa, oricine, să se ducă la discotecă cu ea. Misiunea s-a încheiat fără succes. Dar avem o poză. 🙂

Cam asta a fost șederea noastră prin Cienfuegos, destul de relaxată și fără planuri majore.

Și-am plecat la Santa Clara!