• Palatul Parlamentului

    Vedere de la balconul din Sala Unirii

În vizită la Palatul Parlamentului, fostă Casa Poporului!

Palatul Parlamentului, BucureștiPalatul Parlamentului, București
Spread the love

Stau în București de mai bine de 15 ani, am trecut și pozat de o grămadă de ori Palatul Parlamentului, dar nu am intrat niciodată. Adică, nu am intrat pentru un tur – am intrat pentru petreceri, terase, expoziții sau alte convenții organizate pe acolo.

Asta până acum câteva zile, când pe o după-amiază ploioasă, m-am pornit către uriașa clădire.

Casa Poporului, intrarea dinspre str. Izvor
Casa Poporului, intrarea dinspre str. Izvor

Tururi și costuri

Poți vizita Palatul Parlamentului doar înrolat într-un tur ghidat. Nu te plimbi de capul tău pe acolo să deranjezi oamenii implicați în conducerea țării, cu probleme urgente de rezolvat.

Pentru că suntem în vreme de pandemie, au fost luate o serie de modificări și restricții.

Dacă înainte un grup putea să aibă undeva la 35 – 40 de participanți, acestea sunt limitate acum la 10 persoane. Pe site te îndeamnă să suni pentru a face o rezervare, lucru care cred că este indicat.

Se poate și fără, să te prezinți direct la ghișeu, cum a făcut eu. Dar nu suntem chiar în vârf de sezon și a fost și în cursul săptămânii. Deci e mai safe să dai un telefon înainte.

Tot din seria condițiilor speciale, se organizează doar tururi standard, de 3 ori pe zi.

Orele la care se organizează tururi:

  • Ora 10:00 română/engleză
  • Ora 12:30 română/engleză
  • Ora 15:00 română/engleză 
Monumentala Casa Poporului

În ce limbă se organizează turul se decide în funcție de participanți. Dacă sunt străini, turul va fi în engleză. Eu, pentru că nu am avut rezervare, am nimerit într-un tur în engleză.

Prețul pentru un tur standard este de 40 de lei, pe care îl poți plăti cash sau cu cardul. Se aplică reduceri dacă ești student și ai carnet (20 lei / persoană) sau dacă ai sub 18 ani (10 lei/ persoană). Copii sub 7 ani intră gratuit.

Biletele se cumpără de la sala de expoziții Constantin Brâncuși. Intrarea este din strada Izvor, deși șoferul meu de Uber, bine intenționat, a tot încercat să mă convingă că pe 13 Septembrie trebuie să ajung.

A, și masca este obligatorie pe tot parcursul turului. Plus termoscanarea și dezinfectarea mâinilor la intrare.

Accesul în Palatul Parlamentului

Am intrat, am trecut cu bine de temperatură (36.5, mulțumesc) și m-am prezentat la biroul de informații unde am arătat buletinul. Ca să vadă doamna că sunt eu și nu vreun Guy Fawkes deghizat, cu gânduri rele.

Se insistă tare să ai un buletin sau pașaport cu tine, nu te lasă să intri pe baza altor acte ce ar putea să demonstreze că tu ești tu. Gen, permis de conducere.

Prin culoarul de transbariere, mergi mai departe, către un alt ghișeu de unde primești o hârtiuță roz pe post de bilet, în schimbul a 40 de lei. Doar eu eram pe holurile astea și-am întrebat speriată dacă sunt singura pentru tur. Mai sunt alți 6 participanți, care se adună în câteva minute lângă panoul 3, de unde începe turul.

2 olandezi tineri și încă un grup de 4, dintre care 3 sunt români.

După ce ne strângem toți, trecem printr-o verificare similară cu cea de la aeroport. Bagajele și lucruri metalice în tăviță, scanare corpolară și prezentarea documentelor (bilet + buletin). Primim ecusoane de vizitator și turul poate să înceapă.

Plimbarea prin Palatul Parlamentului

Turul durează aproximativ 1 oră și începe într-un salon lung de marmură. Mă rog, toate încăperile pe care le-am văzut sunt din marmură, în diverse culori – neagră, roz, albă.   

Pe lângă noi trec diverși oameni, fiecare cu treaba lui – doamnele de la curățenie, funcționari, cineva de la SMURD. Timp în care ghidul nostru ne povestește câte ceva despre sală și busturile „aruncate” pe acolo.

Îmi e destul de greu să o urmăresc – pare că nu îi este confortabilă engleza, stă la distanță de noi și mai are și masca pe față. Dar dibuiesc că îi prezintă pe Tudor Vladimirescu, răsculator de meserie, și pe Vlad Țepes, cu vestitele lui țepușe.

Începutul turului
Începutul turului

Nebunia lu’ Ceaușescu

Speriat de bombe și de cutremurul din 1977, Ceaușescu a vrut musai să construiască un centru politico-administrativ, pentru a aduna într-o singură clădire toate organele centrale ale statului. Apoi, își dorea o locuință sigură din punct de vedere seismic, care să reziste şi la un eventual atac nuclear. S-a gândit să încorporeze aici cel mai performant buncăr antiatomic, făcut să reziste la un cutremur de peste 8 grade Richter, la atacuri repetate cu rachete performante şi la două bombe atomice lansate succesiv.

Palatul Parlamentului, Casa Poporului în comunism, a fost finalizat în proporție de 60% până 1989. Lucrările au continuat și după căderea comunismului, în prezent ar mai fi un 3% de construit și sunt doar lucrări la subsol. Doamnei ghid îi place să vorbească în procente.

Ceaușescu a aruncat piatra de temelie în 1984. În cei 5 ani au fost implicați în proiect peste 100.000 de oameni, dintre care aproape 20.000 de muncitori ce lucrau în ture, 24 de ore pe zi, în perioadele de apogeu.

Desigur, a existat o echipă întreagă de arhitecți, însă Anca Petrescu, aleasă arhitect principal, este cea care a proiectat mastodontul. Avea 30 de ani la momentul respectiv.   

Costume populare & tablouri ale pictorilor români

Sălile incluse în tur

Continuând turul, intrăm tot într-o sală lungă, tot cu marmură, unde sunt expuse tablouri ale unor pictori români, printre care Horia Paștină, Gheorghe Blendea și Sabin Bălașa.

Pictură de Sabin Bălața, expusă în Palatul Parlamentului
Pictură de Sabin Bălața, expusă în Palatul Parlamentului

Acesta din urmă se pare că a fost preferatul soților Ceaușescu, ba chiar le-a făcut și niște portrete. Îmi este greu să înțeleg cum pictorul ăsta, încadrat la suprarealism și romantism cosmic, era admirat de comuniști. Le plăceau lor caii albaștri pe pereți?

Mai sunt niște costume populare în cutii de plexiglas.

Urmează apoi o înșiruire de astfel de săli, majoritatea folosite pentru conferințe sau întâlniri oficiale, toate foarte înalte, din marmură și pline de coloane, fără prea multă mobilă. Totul este masiv, încăperile par reci și fără sens.

În Sala Nicolae Bălcescu, folosită pentru conferințe, cele 150 de scaune unde se așază participanții nu au nicio legătură cu nimic.

Sala Nicolae Bălcescu

Pe holuri mă surprind niște afișe colorate, lucrări biblice, total din altă poveste.

Doamnă ghid, da’ cu astea ce este aici?

Aaa, pe-astea le avem de la Costa-Gavras, a filmat aici pentru Amen. Avea nevoie de o locație să aducă cu Vaticanul.

La Vatican presupun că era scump. Și poate nici nu l-au primit.

Sala Drepturilor Omului este ușor mai primitoare, aici mobilierul este original. În centru este o masă circulară, bineînțeles mare, din lemn, înconjurată de 60 de scaune. Comitetului Politic Executiv al Partidului Comunist urma să își țină aici ședințele și întrunirile.

Sala Drepturilor Omului și al doilea cel mai mare candelabru

Tot aici este și al 2lea cel mai mare candelabru din clădire. Candelabrele astea – un alt subiect. Sunt 2800 în tot Palatul Parlamentului și sunt asamblate din cristale de la Mediaș.

De fapt, aproape toate materiale folosite la construcție au fost locale: 1.000.000 mc de marmură, 550.000 tone de ciment, 700.000 de tone de oțel, 2.000.000 de tone de nisip, 1.000 tone de bazalt, 900.000 mc esențe de lemn, 3.500 tone de cristal, 200.000 de mc de sticlă.

Sala Unirii | Sursă foto: http://cic.cdep.ro / Media Resources.
Covoarele sunt și ele de la Cisnădie și acoperă în totalitate 22 de hectare.

Covorul din Sala Unirii, sală de bal, este chiar subiectul unor zvonuri cum că a fost realizat dintr-o singură piesă și a fost adus în sală cu macaraua, prin tavan. Alții zic că s-ar fi dărâmat un perete exterior pentru a-l introduce în sală. Oricum, cert este că are aproape 3 tone și e nevoie de mai bine de 30 de oameni care să îl pună. Când am văzut noi sala, stătea cuminte, rulat într-un capăt.

Tot despre sala asta se zice că tavanul ar fi trebuit să se deschidă, pentru ca elicopterul prezidențial să poată ateriza în sală. Îți dai seama ce intrare își făceau la petreceri. Bianca Jagger ar fi fost mic copil cu calul ei de la Studio 54.

Sala se poate închiria pentru nunți, botezuri, cumetrii. Este cea mai mare sală din Palatul Parlamentului 2226 mp (53 x 42), are, desigur, coloane de marmură, iar tavanul este din sticlă.

Sala Unirii | Sursă foto: http://cic.cdep.ro / Media Resources.

Holul (e și ciudat să îi zic așa, că e ditai încăperea) dinaintea Sălii Unirii are un ecou foarte puternic, a fost gândit așa pentru a amplifica zgomotul din Sala Unirii, să pară că e multă lume la petreceri.

Deși doamna ghid ne-a avertizat că vom urca și coborî multe scări, nu mi s-a părut deloc chinuitor. Poate pentru că îs mai obișnuită eu cu mersul pe jos și urcatul scărilor. Sau poate pentru că treptele au o înălțime de 14 – 16 cm, căci soții Ceaușescu nu mai erau nici ei la prima tinerețe și să nu își dea duhul pe drum.

Galeria de Onoare

Scările monumentale din Galeria de Onoare a Casei Poporului mi se par elementul central de aici, alături de draperiile care au 16 m în înălțime. Nu cred că le spală nimeni, vreodată. 🙂

Draperiile de 16m înălțime

Încăperea este un hol lung de 150 m, împărțit în 3 sectoare de uși din stejar masiv. Bolta galeriei este susținută de 34 de coloane din marmura alba și roz. Galeria este luminata cu 67 de lustre de cristal.

Sala Alexandru Ioan Cuza

Am văzut și Sala Alexandru Ioan Cuza, cea mai înaltă dintre săli – tavanul este undeva la 20 m. Cum or schimba becurile?!

Din sala asta se iese pe o terasă către Piața Constituției și Bulevardul Unirii. Fantezia lui Ceaușescu era să iasă aici la balcon și să facă cu mâna poporului în extaz. N-a mai apucat săracu’. Singurul care a făcut cu mâna de la balcon a fost Michael Jackson. După ce, cică a cântat un pic în sala Cuza pentru mai marii vremii. Căutați pe Youtube!, zice ghida.

Eu am căutat, dar nu găsesc nimic. Plus, că nu prea îmi vine a crede că cânta Michael pentru o mână de oameni, așa.

Așa a văzut și Michael Jackson de la balcon, căci tot în octombrie ne-a vizitat.

Un tur la Palatul Parlamentului este un must

Despre toate lucrurile astea, plus multe alte detalii interesante, am aflat în urma turului. Nici nu cred că ar avea logică să vezi încăperile fără să ai pe cineva care să îți povestească ce vezi.

Sursă foto: http://cic.cdep.ro / Media Resources.

Palatul Parlamentului este un loc care sigur merită văzut. Chiar dacă o să te oripileze risipa și megalomania unei dictaturi sau o să te facă puțin să te gândești la resursele pe care le avem în țară, la capacitățile de a construi ceva ce ocupă câteva poziții în Cartea Recordurilor. Căci este a doua cea mai mare clădire administrativă din lume, după Pentagon. Și ocupă locul 3, în rândul celor mai voluminoase clădiri, după piramida Quetzalcoatl si clădirea de asamblare a navetelor spațiale de la Cape Canaveral.

Dacă ar fi fost în oricare alt oraș dintre cele unde am mai călătorit, sigur ar fi fost printre primele locuri pe care să le vizitez.

Treptele nu mai înalte de 16 cm

Dacă ai nevoie de alte detalii sau întrebări despre turul prin Palatul Parlamentului, lasă un comenatriu și răspund cu drag. Și nu uita să verifci și celelalte articole de pe În Sandale, pentru inspirație și recomandări de călătorii.

Iar dacă ți-a plăcut articolul poți să te abonezi la newsletterul În Sandale, care să te anunțe când apar povești noi pe blog. Totodată, mi-ar plăcea să ne împrietenim și pe Instagram și Facebook.

Sala Nicolae Titulescu
Sala Alexandru Ioan Cuza | Sursă foto: http://cic.cdep.ro / Media Resources.
Palatul Parlamentului

Post a Comment

No apps configured. Please contact your administrator.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.