Avionul ce ne transportă de la București la Londra se zgâlțâie tare. Zice domnul căpitan Căpitan (chiar așa îl cheamă) că sunt turbulențe și că să stăm legați, iar eu
Niciodată nu m-a atras Londra și nu cred că aș fi vizitat-o prea curând dacă nu se potrivea cu o conferință la care m-a plătit corporația să merg. Desigur, îi
Din Las Terrazas am plecat la Havana cu autobuzul. Biata mașină, stă să cadă. Da’ cu sau fără ușă, noi tot ajungem la capitală. Oh, și cum a fost. Fata aia
La Pokhara e frumos, nu zic altfel. Dar n-am nimic care să demonstreze asta. Am mai tot zis, dar mă plâng și eu de câte ori prind ocazia. Deci, lăsați-mă
Mă rog, nu tot românu’. Doar eu. Ne întoarcem la Tel Aviv, cu gând să ne oprim puțin la Mitzpe Ramon și eu mă plâng într-una. Că nu vreau acasă,
De la Marea Moartă o ținem drept spre Eilat, orașul din sud care dă în Marea Roșie. Cât nu ne-am plictisit pe drum spre Marea Moartă ne plictisim spre marea
Am lăsat în urmă Ierusalimul și ne-am pus pe traversat Deșertul Iudeei. Mașina noastră, mică și roșie ca focul, descriere fidelă a realității, fără vreo legătură cu vitezomanul Gică, urcă
Cei 70 km semi-deșertici, dintre Tel Aviv și Ierusalim i-am parcurs cu un autobuz confortabil, cu net la bord, prins în ultimul moment în stația Arlozorov. Mă rog, nu era
În Tel Aviv am ajuns noaptea târziu, în ziua de sâmbătă. Dar până n-am luat vizele și bagajele, sabatul mai că trecuse. De la biroul de informații o domnișoară ne-a
După un zbor drăguț, cu multă muzică în urechi, am aterizat pe aeroportul pâclos din Kathmandu. Pâcla asta avea să rămână cu noi în fiecare zi pe care am petrecut-o